Nu de puține ori în Biserică avem grupuri de câte 3 sfinți: Părinții Capadocieni (Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Grigorie Teologul), Sfinții Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur), sau cei trei sfinți cu titul de teolog (Ioan Evanghelistul, Grigorie Teologul, Simeon Noul Teolog). Părinții Capadocieni sunt renumiți pentru contribuțiile la al II-lea Sinod Ecumenic și deci clarificarea dogmei Sfintei Treimi. Știm de exemplu că în această perioadă Sfântul Împărat Teodosie I (cel ce a făcut creștinismul religia oficială a Imperiului Bizantin) l-a numit pe Grigorie de Nyssa un „stâlp al Ortodoxiei”.
Cu toate aceastea, alți trei mari sfinți au ajuns să poarte acest titlul de Stâlpii Ortodoxiei: Sfinții Fotie cel Mare (820-893), Grigorie Palama (1296-1356) și Marcu al Efesului (1392-1444). Deși, după cum se poate vedea, toți trei s-au născut după ultimul sinod ecumenic din 787 și și-au scris operele chiar după sinodul din 843 unde s-a stabilit Duminica biruinței Ortodoxiei, cu toate acestea au devenit „Stâlpii Ortodoxiei”.
De ce a mai avut Biserica nevoie de stâlpi după ce a biruit? Ce au făcut acești Stâlpi ai Bisericii?
Activitatea lor este bineînțeles strâns legată de cele 2 Sinoade „Neecumenice” sau „Semi-Ecumenice” discutate în acest thread. Sfântul Fotie este exonerat în Sinodul VIII Ecumenic, iar Sfântul Grigorie Palama este exonerat în Sinodul IX Ecumenic. Așadar, primii 2 stâlpi sunt poate reprezentanții cei mai renumiți ai acestor două Sinoade de o ecumenicitate contestată. Iar cel de-al treilea, Sf. Marcu al Efesului, este asociat, în chip contrar, cu sinodul tâlhăresc de la Ferrara-Florența.
Adevărul este de fapt că, deși istoric Sf. Marcu este asociat cu sinodul din Florența, teologic și duhovnicesc este legat de combaterea ereziei filioque, continuând deci lupta începută de Sf. Fotie dar de data asta dincolo de Marea Adriatică. Cu alte cuvinte: la fel cum cele două sinoade neecumenice sunt asociate cu filioque și energiile necreate, și cei trei Stâlpi ai Ortodoxiei sunt legați strâns tot de aceste două mari taine: pe de o parte combaterea unei erezii pe cât de tainică pe atât de pernicioasă, iar pe de altă parte susținerea unei dogme pe cât de tainică pe atât de esențială Ortodoxiei. Am mai discutat de legătura dintre aceste două taine
aici.
Cert este că Ortodoxia, deși clarificată temeinic prin primele 7 Sinoade Ecumenice, a continuat să cheme Stâlpi care să sprijine următoarele 2 Sinoade Ecumenice fiindcă Imperiul Bizantin a fost chemat să orânduiască dogmele dar nu înseamnă că Dumnezeu nu continuă să cheme sprijin dincolo de cele 7 Sinoade Ecumenice. De aceea Sfinții Fotie, Palama, și Marcu rămân în Tradiție ca Stâlpii care au sprijinit Biserica atunci și stau ca model pentru restul veacului ce va să vină.