[MineaPeter]

Aşteptăm ziua când şi Părintele Arsenie Papacioc va fi recunoscut ca sfânt!
A sosit în sfârşit timpul să începem recunoaşterea Sfinților Închisorilor. Iar despre Părintele Petroniu Tănase care a fost momentan scos, citeam (sper să nu îl confund) că avea o rânduială severă a călugăriei, îşi trăia viața ca pe o pildă de nevoință şi călugăria nu însemna ceva de genul "Ce mai faci?" şi taclale cu ceilalți, aşa cum înțelegem noi în mod obişnuit socializarea între semeni. Părintele Petroniu a avut o măsură serioasă a ascezei şi a rămas astfel în pomenirea oamenilor!
Mai vedem şi că a avut cam aceeaşi lungime de zile cu Părintele Arsenie Papacioc, de la 1914 la 2011. Aşa că au şi avut timp să aducă roade bune şi să ne fie Părinți de folos!

O să îl cinstim ca Sfânt şi pe marele nostru teolog şi scriitor, Părintele Dumitru Stăniloae. Chiar dacă au trecut mai bine de trei decenii bătute pe muchie în care s-a aşteptat recunoaşterea sfințeniei unor mari oameni ai Ortodoxiei româneşti, iată că tocmai s-au apropiat clipele cele mari!
Avem astfel şi dovada că pot fi oameni sfinți care să trăiască aproape de timpurile noastre. Părintele Cleopa a trăit pe pământ până în 1998, iar Părintele Petroniu dacă va fi repus pe listă, a prins şi mileniul nostru şi veacul 21!

Şi desigur că la noi sfințenia nu se recunoaşte la modul juridic, matematicizat, rigorist, simplist şi cu pripeala mulțimii de oameni de tip "Santo Subito", cum fac cei care cred în Filioque. Toate la timpul lor, şi poate că nu vor mai trece chiar atât de mulți ani până să aflăm şi de canonizarea lui Mircea Vulcănescu şi a lui Radu Gyr, de pildă. Să se mai stingă din ecourile urmaşilor vechilor regimuri, care îi contestă pe motiv că "Legionarii, legionarii!".

Pe Părintele Ilie Lăcătuşu îl ştim de mai mulți ani cu trup bine-mirositor şi neputrezit, adică Sfinte Moaşte! Din 1998 era deja clar că este un om al lui Dumnezeu, fiind deshumat neputrezit după un deceniu şi jumătate de la moarte şi nestricându-se după ce a stat la aer mai mult de o săptămână. Buna mireasmă a mirului din rămăşițele sale s-a simțit şi acum!

Iar cu Părintele Arsenie Boca, am citit şi eu despre controversele cu duhul învățăturii şi-al picturii. Şi eu am îndoieli despre sfinția sa, are parte de o evlavie populară... aparte, s-a văzut şi în deceniul trecut agitația mediatică făcută împrejurul său şi-al Mânăstirii Prislop. Dacă ne va fi dat să se facă până la capăt canonizarea, măcar să ne rânduiască Domnul nişte semne după care să ştim dacă această canonizare este o fărădelege sau nu, pe principiul "După roadele lor îi veți cunoaşte". Ne amintim că s-a dorit şi un brand cu numele de Arsenie Boca. Om trăi şi-om vedea ce este adevăr sau minciună!

Să ne lumineze Domnul!