[CristianR]

Cred că, spre deosebire de turist, pelerinul este conștient că lumea nu este profană în totalitate și caută să identifice, să vadă, să pipăie... să cunoască atât cât poate el sacrul din lume, acele 'portaluri' către lumea spirituală, nevăzută.

Caută eternitatea în mijlocul temporalității și ceea ce este netrecător în mijlocul celor trecătoare, vizitând locuri sfințite de rugăciunile înaintașilor, de prezența sfinților, în care până și materia se poate transfigura, devenind transparentă, prin har, pentru lumea nevăzută.

Ochii turistului sunt ațintiți către lumea profană, închiși pentru sacru, motiv pentru care, chiar atunci când merge la mânăstiri, o face din curiozitate, din interes cultural, istoric - uneori chiar gastronomic -, căutând să-și îmbogățească experiențele pe orizontală, în orizontul închis, chiar dacă imens, al materialității și temporalității.