[RappY]

Încep cu articolul care a inspirat threadul, cuvintele lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, care, deși cunoscut pentru influențele spiritiste de mai târziu, a scris cele de mai jos în tinerețe la 31 de ani, dintr-o perspectivă compatibilă cu Ortodoxia:

Discurs rostit de Bogdan Petriceicu Hașdeu, primind preşedinţia Societăţii «Românismul», în şedinţa din 15 noiembrie 1869

Există la noi o legiune de oameni, pentru care un grec, un turc, un hotentot, un român – e tot una. Ei pretind că meschina cestiune a naţionalităţilor trebuie să se piarză în grandioasa concepţiune a umanităţii. Nenorociţii, ei nu ştiu, sau nu voiesc a şti, că adevăratul amic al geniului omenesc este numai acela care îşi iubeşte mai nainte de toate propria sa ginte. Ce aţi zice dumneavoastră despre un tablou, în care nu s-ar vedea decât o singură culoare? Ce aţi zice despre o arie, în care nu s-ar auzi decât un singur ton? Varietatea culorilor constituie pictura; varietatea tonurilor constituie muzica; varietatea naţionalităţilor constituie umanitatea. Fiecare neam reprezintă în concertul total o idee diferită, fără care n-ar putea fi armonie. Precum tipograful aşează literă lângă literă, tot aşa Providenţa a cules naţiune după naţiune, combinând din însăşi diversitatea lor, unirea unui „Cuvânt”. Lăsând ca românul să devină neamţ sau muscal, aţi şters o culoare, aţi supres un ton, aţi năbuşit o idee, aţi pierdut o literă, aţi făcut din umanitate o caricatură, o disonanţă, o galimatie! Oare aceasta se cheamă a iubi? Amoarea cea adevărată se manifestă numai în concret: creându-şi un ideal, sufletul îl întrupează. Indianul este şi mai sublim decât cosmopoliţii noştrii: el adoră natura întreagă, de la furnică şi până la elefant, de la pai şi până la baban, de la grăunte şi până la Himalaya! Şi cauza: îi este lene a iubi! De ce să ne oprim şi noi la umanitate, când ne putem întinde elastica afecţiune asupra nefinitului universal! Pentru ce să uităm acele drăgălaşe steluţe, pe care le putem iubi prin telescop?

Ridicol în teorie, cosmopolitismul este în practică un egoism rafinat! E comod a iubi umanitatea, când aceasta ne scuteşte de a vedea altceva în lume, afară numai de propria noastră nulitate!

(...)

Noi am dori a lucra româneşte – zice oftând cosmopolitul mascat – dar nu e oportun! Oportunitatea cere să fim turci, tătari, israeliţi, până ce va veni odată rândul românismului. Ce este oportunitatea, domnilor? Negaţiunea principiului? Ce este principiul? Adevărul. Oportunitatea este o minciună! Arătaţi-mi, însă, un singur popor, crescut prin regimul minciunii. Aşa se dumesnicesc numai sclavii pe care adevărul i-ar smulge de sub jugul despotului! Nemic mare în lume n-a prins rădăcină fără să fi avut martiri. Dacă apostolii lui Christ judecau că nu era oportun a se expune la tortură, omenirea ar fi idolatră până astăzi. Răscoala lui Tudor Vladimirescu n-a fost oportună, deoarece n-a reuşit. Revoluţiunea din ’48 – de asemenea. Cu teoria oportunităţii, România s-ar mai zbuciuma încă sub talpa fanariotului.

(...)

Junimea este incapabilă a trăi în minciună şi în metafizică: îi trebuie adevăr şi viaţă! Plină de forţe, ea nu le ascunde, precum se pitulează slăbiciunea; până şi apatia-i aparentă este somnul unui Vezuviu! Neatinsă de miasma corupţiunii, ea caută să-şi exercite puterea pe calea binelui: până şi rătăcirile sale sunt ca suflul alunecat în treacăt de luciul unui cristal. Neameţită prin vârtejul străinătăţii, ea nu s-a deprins a-şi batjocori leagănul.

(...)

Să trăiască românismul!… El este pentru noi prima condiţiune pentru ca să putem iubi umanitatea. El este pentru noi prima condiţiune pentru ca să putem iubi libertatea!… El este pentru noi prima condiţiune pentru ca să putem iubi adevărul. Românismul este umanitate, libertate şi adevăr… Cosmopolitismul – egoism, sclavie şi minciună!

https://culturaromana.ro/bogdan-petr...cosmopolitism/