Citat:
În prealabil postat de MineaPeter
Faptul că sportivii sunt hrăniți cu mâncare fără origine animală n-o fi neapărat un lucru rău, chit că ei au nevoie de energie mare pe care și-o și consumă cu folos, în întreceri sportive care îi și pun în comuniune cu semenii lor. Olimpicii nu sunt niște sedentari singuratici închiși permanent între patru pereți, în "pușcăria de acasă". Un singuratic incurabil și închis în casă chiar ar avea motive temeinice să postească și să nu se încarce cu calorii absurde din animale și fast-food, care agită mai mult omul și animă gândurile rele în singurătatea aceea fără de Dumnezeu și fără semeni, așa că un astfel de om chiar ar face bine să mănânce "din plante", ca să atenueze răul.
Și de altfel și călugării postesc, iar cei din obștile mânăstirești au și ascultări unde depun muncă fizică. Deci se poate posti cu efort fizic!
Postul este în general considerat o armă sacră, o armă de luptă cu păcatul, și atunci de ce nu, chiar și sportivii olimpici pot încerca mâncarea fără conținut animal (atenție însă, NU este totuna cu statul nemâncat, care la eforturi mari chiar nu este recomandat!). Dar în rest, fie că ești activ și prezent printre semeni (sportiv, muncitor pe șantier, om de ordine), fie că trăiești în călugărie sau în modul celălalt, singur și izolat ca la carceră, mâncarea de post sau "din plante" nu ar trebui să fie un lucru rău. Asta, desigur, dacă prepararea ei nu presupune săvârșirea unor nelegiuiri, precum prelevarea de celule din fetușii avortați (care de fapt contrazice și postul).
|
În primul rând, eu cred că postul nu înseamnă doar a nu mânca anumite feluri de mâncare. Postul este abținerea dintr-un anumit motiv și o anumită finalitate, ambele legate de Dumnezeu. Nu se poate izola doar manifestarea vizibilă (abținerea de la mâncare), separată de pricină și scop (iubirea de Dumnezeu și mântuirea). Să ne uităm doar la manifestări e același lucru cu tăgăduirea lumii spirituale, căci adevăratele cauze sunt de ordin spiritual. Un om care ajută un alt om poate avea pricina în iubirea de aproape sau în interese personale, fiecare modificând complet înțelesul activității văzute.
În al doilea rând, critica senatorului Târziu este probabil asupra simbolisticii, care este dată de pricina și finalitatea actului. Da, foarte frumos ar fi fost să fie o pricină autentic ascetică ortodoxă și o finalitate de mântuire, evanghelizare, și îmbunarea inimilor. Însă, este clar că nu despre asta e vorba aici: e vorba de „evanghelizarea” principiilor cultului climatic, de educarea în noua moralitate mondială, și de mutarea mântuirii din cer pe pământ.
Deci eu nu cred că e vorba de principii nutriționale, fiziologice, și mai ales de post. E vorba de niște duhuri care se pot manifesta în forme aparent inofensive sau chiar bune, dar e mai important pricina manifestării și scopul ei care dă de fapt caracterul întreg al unei acțiuni.