Citat:
În prealabil postat de MineaPeter
Să ne gândim așa: ei s-au creștinat mai târziu decât noi, dar ne-au adus slavona ca limbă liturgică.
|
Chiar am citit recent ceva. Când citeam să-mi scriu
postul despre Sf. Clement al Ohridei pe 27 iulie, m-am uitat mai mult la istoria din perspectivă bulgară. Chiar ziceau cât a influențat arhiepiscopia din Ohrida, și că prințesa Ana sau Adela din Ohrida s-a căsătorit cu Sf. Vladimir al Kievului, având ca fii pe Boris și Gleb, primii mucenici ruși. Mă rog, ziceau mai multe, dar multe din aceste lucruri sunt mai degrabă locale pentru istoriografia bulgară și mai puțin acceptate de alții, dat fiind faptul că metoda prin care liturghia slavonă a ajuns în Rusia este încă neclară.
Ei, și fiind ea neclară și de fapt nestabilită încă, istoricul nostru, P. P. Panaitescu, a emis și el niște ipoteze. El spune că de vreme ce știm că tatal lui Vladimir, Sviatoslav, a venit la Constantinopol pe uscat (predecesorii săi au venit doar pe apă), înseamnă că a trecut și prin pământurile românești. Știindu-se că acest Sviatoslav a invadat imperiul bulgar și nu prea mai voia să plece de acolo, plăcându-i Dunărea, inclusiv zona gurilor Dunării adică Dobrogea, se consideră posibilă interacțiunea cu românii de acolo (Tulcea se numea Preslavul Mic, Preslav fiind capitala imperiului pe-atunci). Dat fiind că noi cam tot atunci am adoptat liturghia în slavonă, nu este imposibil ca printre propovăduitorii care au ajutat la răspândirea liturghiei în Rusia să fi fost chiar și români.
Am adăugat precizările lui P. P. Panaitescu la articolul făcut anterior din scrierile Prof. Emilian Popescu și ÎPS Kallistos Ware:
https://ro.orthodoxwiki.org/Încreștinarea_rușilor