[RappY]

Se cunosc bine abaterile din dreapta credință a unui mare monah din spațiul intracarpatic. Dar ce se cunoaște mai puțin este explicația dată de un alt mare monah:

Întrebare: Cine este Părintele Arsenie Boca pentru Biserică, pentru noi ca ţară?
Pr. Iustin Pârvu: Este un apostol cu o lucrare uriaşă, care creşte mereu. Toate greșelile lui i s-au iertat pentru această lucrare mare, şi nu numai că i s-au iertat, dar mijloceşte pentru iertarea greșelilor noastre.

Dacă răspunsul la întrebarea din postul anterior ar fi fost afirmativ, aceste lucruri nu ar avea sens.

Adevărul este că Hristos a chemat Apostoli. Unii dintre cei mai mari sfinți au fost „întocmai cu Apostolii”: Maria Magdalena, Tecla, Constantin cel Mare, Elena, Chiril și Metodie, Fotie cel Mare, Olga, Boris, Sava, Vladimir, și alții. Hristos ne spune să învățăm toate neamurile (Mt. 28, 19), și iconomia s-a aplicat nu de puține ori pentru marii Apostoli ai credinței.

Și totuși, apostolatul nu înseamnă nimic dacă credința nu e dreapta. Din contră, devine un apostolat al satanei. Totodată, credința dreapta nu poate exista fără să fie împărtășită cu alții aici sau dincolo. Și cei mai ascunși Sfinți Cuvioși devin propovăduitori dacă nu în viața pământească, după.

Să spui că una se sprijină pe cealaltă e mai puțin decât este de fapt. Se întrepătrund perihoretic, sinergetic, teandric, împreună-lucrătoresc. Ca multe alte taine ale credinței adevărate, apostolatul și credința dreapta există într-o întrepătrundere de negrăit și de necugetat. E de la sine înțeles că un om nu le poate lucra pe amândouă la vreo măsură de perfecțiune, noi având proprie doar firea umană pe care ne rămâne să o lucrăm cu ajutorul lui Dumnezeu cât ni se va da.

Politețea, însă, bunele maniere, buna-purtare... Acestea sunt dispozitive sociale, nu taine ale credinței. P. P. Panaitescu, ca mulți alții din tradiția sa intelectuală, nu a fost dispus să înțeleagă cu adevărat „ideia creștină ortodoxă”. Cel puțin nu la acea vârstă. Cine citește scrierile sale din ultimele zile va trebui să devină convins că P. P. Panaitescu a fost un mare luptător român, într-o luptă aprigă cu universul, de un talent de geniu, și totuși din toate punctele de vedere român adică neapărat și Ortodox.