[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Oricum tot comuniștii distruseseră monahismul prin decretul 410/1959, dar l-a apucat naționalismul pe Ceaușescu. E bine că a trimis oricum, că ne-am fi pierdut și schiturile da. Plus că a trimis acolo sfinți.

Nicolae Ceauşescu s-a întâlnit cu călugări români de pe Muntele Athos, la 27 martie 1976, cu ocazia vizitei de stat efectuată în Grecia, relatează Ion Brad, ambasador al României la Atena în perioada 1973-1982.

https://adevarul.ro/stiri-locale/con...i-1705329.html

În memoriile sale, Brad relatează acest moment: „...Întorşi la palatul prezidenţial, protocolul stabilit în prealabil mai suferea o abatere: Nicolae Ceauşescu primea vizita a trei călugări români de la muntele Athos. Fusese tot ideea mea şi n-a fost rea deloc. Cei trei bătrâni, trecuţi fiecare de 70 de ani, arătau încă palizi, după postul îndelungat al Paştilor care se apropiau, dar se ţineau bine pe picioare, obişnuiţi cu drumurile grele de munte.

„Sânge proaspăt“ de călugări tineri

Veniamin Popa, stareţul mai puţin simpatic de la schitul românesc Prodromul, era mai subţirel şi agil ca o vulpe.

Dimitrie Trihenea, originar din părţile Sibiului, înalt, drept şi bine legat, avea aliura unui oier cu turme bogate. Fusese până nu de mult stareţ al mănăstirii Zografou, reconstruită de Ştefan cel Mare.

Dar câţiva călugări bulgari, răzvrătiţi, încălcând regulile monahale, l-au ameninţat că-l aruncă de pe stânci şi l-au alungat din post. Acum locuia, împreună cu un copământean al său, la schitul Sf. Ipatie, care ţinea de mănăstirea Vatopedu-«micul Paris» al Sfântului Munte.

Al treilea călugăr se numea Neofit Negară, basarabean de origine, personajul cel mai dinamic şi descurcăreţ pe care aveam să-l cunosc mai bine doar în toamna lui 1976... Pe rând, toţi trei, i-au prezentat şefului statului român preocupările şi necazurile lor, ţinând să laude – ca să audă toţi pereţii palatului buna lor colaborare cu fraţii greci, dar şi dorinţa de a primi din România «sânge proaspăt», călugări tineri, să mai salveze ceva din aşezămintele şi valorile spirituale româneşti. şi câteva obiecte de lemn – un potir, o cutie plină de smirnă şi tămâie – cioplite de mâinile meşterilor de la Sfântul Munte. Iar acesta le-a promis sprijinul cultelor din România şi ne-a dat, lui Macovescu şi mie, sarcina să ne ocupăm de toate aceste chestiuni”.

Ajutoare pentru Sfântul Munte

Într-un scurt articol dedicat grijii Patriarhiei Române pentru comunităţile de români de peste hotare aflăm despre „deosebita şi permanenta grijă” pentru aşezămintele româneşti de la muntele Athos, „concretizată prin: demersuri necesare pentru obţinerea aprobărilor pentru stabilirea unui nou grup de patru monahi români din ţară la muntele Athos; preocuparea pentru selecţionarea altor monahi doritori de a se stabili la muntele Athos; trimiterea de alimente, îmbrăcăminte şi altor obiecte de inventar pentru monahii români de la muntele Athos; trimiterea în mai 1976 a unei delegaţii a BOR la muntele Athos, ocazie în care monahii români din acele locuri au fost cercetaţi duhovniceşte şi s-a constatat starea în care se află aşezămintele pe care le locuiesc; invitarea în ţară a monahilor Veniamin Popa de la schitul Prodromul, Dometie Trihenea de la chilia Sf. Ipatie şi Neofit Negară de la schitul Lacu, pentru a cunoaşte viaţa monahală din BOR”, scrie Adrian Nicolae Petcu în „Activitatea departamentului cultelor în atenţia Securităţii (1970-1989)“, articol apărut în



Cleopa Ilie, trimis pe Sfântul Munte

La Muntele Sfânt a ajuns în 1977 un grup de monahi de la mănăstirea Sihăstria, format din părinţii Cleopa Ilie, Victorin Oanele, stareţ, şi ierodiaconii Ioanichie Bălan şi Vartolomeu Florea. Ei au vizitat mănăstirile athonite, chiliile şi colibele româneşti, au ţinut predici, au răspuns la problemele duhovniceşti puse chiar de monahii greci, au cercetat pe monahii români aghioriţi, au inventariat elementul românesc din Athos (54 monahi), cu descrieri amănunţite ale aşezămintelor româneşti, pelerinajul lor înregistrând un real succes.