Mulțumesc pentru timpul investit în răspunsuri și nu mă refer doar la scrierea lor ci, mai ales, la reflecția pe baza căreia acestea s-au cristalizat.
Cum prevenim și cum combatem deznădejdea/depresia existențială (căderea în ispita lipsei de sens a ființării). De ce până și credincioșii cei mai pasionați de Hristos ajung uneori să escaladeze culmile disperării?
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|