[Moroco]

Pai pun botul la barfe smintite, iau atitudine pradatoare infuriindu-ma pripit si apoi de frica nebuna, disperata, am curajul nebun sa mint, sa-mi mitui curajul nebun, sa ma dau mare justitiar pradand pradatorii ca orice lup ipocrit imbracat in haina de miel care-si schimba blana dar naravul ba oricat i se arata faptele rele pentru ca nu le poate digera si integra recunoscand ca-s ale sale.

Justitia nu face dreptate ci prada pradatorii ca lupii ipocriti, impostori travestiti.

Justita nu are niciun rost decat sa prade si sa distruga, nu mantuie pentru ca oricum pacatul si faptele rele facute vor aduce asupra ta dureri, rusini, chinuri oricat te minti ca pradand din nou vei iesi din dureri. Defapt pradand si inmultind pradarea iti cresti adictia la pradare, drogul lupesc ipocrit mancandu-te pe interior pana ajungi sa urlii de durere si degeaba te minti indulcindu-te iar si iar sustinand ca asa iesi din durere ca-n filemele hollywoodiene ca cica faradelegea si repacatuirea pradatoare va avea un happyend chiar fara sa te pocaiesti.

Dezbinat de recunoasterea propriei fapte rele nu ai cum sa te pocaiesti pentru ca nu te simti vinovat si acuzi pe altii pentru fapta ta de care vrei sa scapi asa, acuzand, razbunandu-te, nerecunoscand. Vei fi oricum pedepsit pentru ea, nu de justitie ci de pacatul facut, de fapta ta care te va chinui si aceea va fi durerea ta de care nu ai cum sa scapi. Nu se poate iesi din durerea ca un iad mintind. Va trebui mai devreme sau mai tarziu sa recunosti ca te pierzi tot mintind sa nu se vada si sa nu se stie fapta ta. E a ta asa ca ia-o la pachet cu toate consecintele ei fara sa te dezbini de ea. Tu ai facut-o si e fapta ta si daca e rea vor veni peste tine durerile de la ea, nu de la justitie ci de la pacatul si fapta ta cea rea. Fara pocainta sincera si cinstita nimeni nu scapa... de dureri. Nu fugiti de dureri in minciuni ci avandu-le recunoasteti de la ce fapte rele sunt ele, de la ce pacate si faradelegi facute ca lupii pradatori care-si schimba parul dar naravul ba.