Lucrurile erau destul de delicate și complexe. Dacă Imperiul ar fi păstrat o legătură culturală (și politică) strânsă cu Imperiul Roman de Răsărit (și implicit cu teologia de expresie greacă, siriacă și coptă) nu ar fi existat întrebări de acest fel, care să semene îndoială și dezbatere în ce privește Prezența Reală. Spun asta pentru că aici, în Răsărit, au fost născute, propagate (uneori și impuse, dar cărora permanent li s-au rezistat), cele mai multe și importante erezii. Însă natura acestor erezii nu a fost, in cea mai mare parte, liturgică. Sfânta Tradiție a fost dintotdeauna clară: vorbim dintotdeauna de Prezența Reală a Domnului Iisus Hristos în ambele specii: pâinea și vinul consacrate.
__________________
Omnis igitur arbor non ferens fructum bonum, exciditur, et in ignem abjicitur.
|