[Moroco]

Ca nebunul orb si inconstient iti faci rau in tot felul de moduri:
-faci rau lui Dumnezeu ca sa-ti faci rau
-faci rau sfintilor, dreptilor, mai marilor si mai micilor ca sa-ti faci rau
-faci rau invataturii de credinta, ascultarilor, credintelor, lucrarilor
-iti faci rau direct tie ca sa-ti faci rau
-iti faci rau fiind numai trup ce vrea sa se uneasca cu propriul trup sau cu alte trupuri ”sa formeze un singur trup lasand pe Tatal si pe mama sa” si pe Duhul, ingrijindu-se doar de trup pentru trup ca sa-si strice astfel trupul caci asa se stica trupul si apoi avand trupul stricat iti faci mereu raul din stricaciunile relei functionari si din grija asta pagana pentru trup caci deraind de la credinta proDumnezeu la voirea protine insuti si protrup asa iti strici trupul si iata asa iti faci rau mereu inchipuindu-ti ca-ti porti grija si de trup si de suflet si de mantuire, defapt e teapa, defapt asa iti faci rau ca oalele goale perfecte ce se ingrijesc numai de ele si stricandu-se tot ingrijindu-se de perfectiunea lor pamanteasca se strica si crapa si ajung ciob-ciorb si vor sa se unesca apoi toate ciorburile si sa taie din razbunare nepricepand ca unitatea asta de oale si ulcele sparte cu grija doar de oale goale strica defapt oalele,
-iti faci rau cu duhurile rele oculte stand de vorba cu mortii, cu ingerii cazuti, cu demonii si lasandu-te tzepuit si corupt, revoltat, nemultumit, lingusit, desfranat... primind cupola ispisericii lor, apeland la ajutorul lor blestemat, implinid hule si blesteme, rautati, razbunari, chinuri, ispitiri, tradari, punand capcane si minand si otravind locul... tie iti faci rau,
-iti faci rau uitand, retardandu-te si degenerand, te prostesti, joci tetru, te distrezi cu naivitate ca prostul lacum, inselator si nepasator
-iti faci rau facand rau prin interpusi ca un papusar ce unelteste avnd scop viclenie si profitul murdar, doar ca sa-ti faci rau pentru fascinatia suspansului si drogului frccii indulcite cu minciuna si desfranare
-iti faci rau luandu-ti drogul ipocrit al placerii fricii interioare fatzarnice, ascunzand, calci Cuvantul, ascultarea, indatoriile, trufesti, abuzezi, inseli, te bagi in jocuri periculoase, te joci cu focul si cu ghiata infrigurand sau cu caldicismul imoral si lingusitor al comoditatilor, ajungi sa-ti permiti sa calci drepturile, granitele, sentimentele altora pana si pe cele ale Lui Dumnezeu, barfesti, judeci, minti, profiti de altii, denigrezi si te erijezi la putere si judeci si faci morala pentru ipocriznie si fatarnicie periculoasa care-ti declanseaza pe interior drogul viclean al fricii sinistre ce te ”albeste” ca pe justitiarii ce-si acopera pradaciunile si faradelegile lor cu tupeul de a sustine ca nu repeta raul ci acuma fac dreptate, judeca si condamna pe altii invinovatindu-i si pradandu-i de drept, cica, drog murdar si pervers cu care te hranesti si te lauzi de parca ai avea curajul cel bun al ascultarii sau al justitiarului cinstit , al dreptului umil si curat, cand defapt tu nu crezi si nu asculti ci-ti iei mereu si-ti iei tot mai mult crezand ca-i bine sa-ti iei fara sa-ti fi dat cineva proprietar voie si asa ajungi sa-ti iei sfintenii si pacate tot timpul fara sa fii constient, cu ochii, cu gura, cu simturile, cu analizele mentale, cu mainile, cu urechile si lundu-ti mereu tot mai mult te droghezi si te anesteziezi si te tzepuiesti mintindu-te cu aceasta frica si cu minciuna perversa din ea inchipuindu-te mare si tare, sfant vrednic cand defapt esti decat un arogant mediocru ce se crede Dumnezeu sau jucandu-te pe afara, un mai mare si mai mult ca oricine, ca o putere lacoma si ajungi un nerecunoscator trufash penibil si iata ca si asa iti faci rau dandu-te si apartinand de furnizorii de astfel de droguri viclene si desfranate, de a-luatul asta periculos cu care esti fix in contra Duhului, caci te pleci si altor dumnezei straini si mincinosi sau te pleci si te umilesti si te batjocuresti tie insuti in loc sa-ti faci smerenia si umilinta si toate rusinile neputintei doar fata de adevaratul Dumnezeu care desi te iubeste tu-L inseli din obijnuinta ca-n ”traditia” casnicilor si prea apropiatilor fatarnici doar ca sa te joci cu focool si sa-ti faci mai rau inchipuindu-ti si crezand ca-ti faci bine nepricepand ca te autotzepuiesti ca fraierul cazand in lucrarea satanei si blestemul legii si devenind diavol dependent de drog ca un alcoolic si fumator, ca un drogoman ce prizeaza frici ipocrite si ascunse din a carei simtire interioara ii rezulta ”bucuria” nascultarii cu sfidare si curaj nebun si nesabuit, zambind si razand din nebunia ”fericirii”, placerii cu care te lauzi ca smintisorii ce indraznesc ca fakirii lui Izabela sa se tzepuiasca si sa se creada un fel de asceti carora le-a cazut asc-ul ramanandu-le doar coada de sharpe neastamparat devenind defapt ∈ti adica niste fuckereti fatarnici si ipocriti ce se dau mari si se cred victime nedreptatite si vrednice, razbunandu-se pentru bani si socotindu-se ”drepti”...
-faci rau fetelor, animalelor si mai micilor pangarind totul, vorbind limba pangaritorilor deshantati si destrabalati ca sa-ti faci rau
-iti faci rau fugind de munca si Harnicie ca dracool de cruce si tamaie
-iti faci rau alegand raul si dandu-te lumii sau sefilor ei diavolii vazuti sau oculti ca sa-ti faci rau tepuindu-te ca-s buni si ca-ti faci bine, ca te eliberezi de ascultare, de insistenta ispitei tradarii, de istov, de munca, slavindu-te in desert ca ai gasit solutia la grijile vietii si pacea prin tradare, coabitare si colaborationism complice, mintindu-te ca desi alegi sa te dai celui rau totusi vrajitorind chimic pe interior simti ca iti e bine, esti bun si-ti va fi bine de parca ai fi vrednic de jertfa sau sa jertfesti,
-iti faci rau tzepuindu-te cu raul, cu faradelegile, cu pacatele cu greselile si cu neascultarea tzepuindu-te mentalist si in simtiri ca tzi-e bine si ca-ti faci bine si-ti va fi bine
-te iei din trecut si drackaplecandu-te si la alti ”dumnezeidoli” lingushtind ”fericit” in promisscuitate dansand cu lupii moralisti justitiari ai sanepidului descarcerat te dai din viitor in prezent in obijnuinta ca o traditie temporala si simti ca ti-e bine, ca esti bun si-ti va fi bine nepricepand ca iti dai o ”sfintenie” veche, un trecut, o istorie in care te-ai simtit bine neascultand si tradand, inseland, pangarind, marindu-te si grozavindu-te in puteri urlatoare criminale deasupritoare de afara uitand de Dumnezeu.

De la atat rau cat iti faci necontenit cu constiinta smintita aparandu-ti banii, minciuna si satanismul in toate felurile, stracandu-te si invartosandu-ti-se mereu pe interior mecanismul procontra gresitor ca la ultrasii nebuni fara sa fi constient de repercursiuni si avand nepasarea si lipsa asta de constiinta, deci facandu-ti rau pentru EUri-”dumnezeu” cu insistenta, ambitie si incapatanare continuanta la nesfarsit te apuca in mod firesc niste simtiri rele, te ia bolile, lumea, raul, dracii, moartea, toate chinurile, sau cum altfel???... dupa formula corecta care zice ca daca-ti faci rau atunci sigur iti va fi rau si ajungi in rau pana la urma adica in iad.

Desi e maxima prostie si rusine sa persisti, si cu toate astea tu nu te opresti, nu te linistesti, nu te umilesti, nu te smeresti, nu te rusinezi ci mai bine te dai mare si tare si te mandresti sa nu se vada rusinea si te lauzi si te grozaversti dandu-te tot mai viteaz si curajos-nesabuit in timp ce continui sa-ti faci rau ca sa nu se vada si sa nu se stie prostia maxima in care te scufunzi caci prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul.

Ajuns in durerile cele mai rele de la raul pe care ti-l faci mereu din necredinta, de frica mortii si grijilor arunci vina pe altii si generalizand aluneci si deraiezi pana acolo de-L invinovatesti mai ales pe Dumnezeu si ramai suparat ca te mustra si nu te mai alinta exagerat ca sa te simti dumnezeu si sa te setezi si sa te crezi dumnezeu, daca nu mai mult vrand mereu doar drogul asta, sa-ti iei si sa te setezi dumnezeu prin orice deductii logice, pareri, vederi, inchipuiri de sine si sa te dai dumnezeu avand pretentia de a fi respectat ca dumnezeuu fiind defapt un pacatos neputincios in mod evident care si-a tzepuit eu socotindu-l dumnezeu(demon) ca sa poti sa-ti permiti sa faci ce vrei tu fara oprelisti punad pretul tau si pretuirea ta deasupra tuturor, nepricepand ca ideea asta prin care te joci de-a dumnezeu e gresita si periculoasa, otravitoare, demonizanta, fiindca nu te lasi indumnezeit de Domnul ci iti iei minciuna din alint parca deducand ca tampitii ca ai fi si tu deja dumnezeu.

Apoi de frica smintita insuflata de furia stapaniilor lumii si de ghinioane si necazuri, de inevitabilul rau care vine si te ia repeti invinovatirea la adresa lui Dumnezeu, lepadandu-L, hulindu-L, defaimandu-L, denigrandu-L, facandu-I rau de frica, de aceasta frica smintita in care te simti rau si-L acuzi, Il tot acuzi in mod reflex reprosandu-I si vrandu-I raul fiind smintit in mecanismul pro-contra, apartenenta-excludere, multumire-nemultumire, suparare-veselie, pace-cearta justitiara razbunatoare.

Pe scurt, ramai cu frica smintita, cu acuzarea in starea rea reprosiativ-revendicativ-repetitiva si mintindu-te ca-ti faci bine ti se pare ca te simti bine si ca ti-e bine si ca-ti va fi bine insa defapt iti faci rau, te tzepuiesti si lovesti in ce ai mai sfant, in Dumnezeu, in ascultarea, in credinta in El, in iubire... amarandu-L.

De ce? Pentru ca in vrere te-ai obijnuit sa iei sfintenia ca merele din copacul cunostiintei sustinand ca ti-e bine, ca-ti va fi bine, ca o sa fie bine desi in mod evident tu iei, adica furi mintindu-te ca faci bine si mintind ca te minte Dumnezeu.

continuarea mai jos