Alte interpretări aberante, una fiind în aliniament cu aspecte menționate mai sus, au fost făcute de IPS Streza la predica dintre ani de la începutul acestui an.
Citat:
ÎPS Laurențiu le-a vorbit credincișilor despre cele două mari sărbători din 1 ianuarie, Tăierea‑împrejur a Domnului (...).
„Dacă a rânduit Dumnezeu ca poporul lui Israel să fie marcați prin această pecete, fiii lui Dumnezeu în Biserica creștină, devin copii ai lui Dumnezeu prin Taina Botezului.
|
https://www.tribuna.ro/stiri/evenime...iu-173661.html
În primul rînd, afirmația referitoare la acea rînduire a fost valabilă în trecut, înainte de lucrarea de mîntuire a Mîntuitorului Hristos și întemeierea Bisericii Sale. Streza insinuează că acel semn al circumciziei ar fi valabil religios până în ziua de azi, fapt care nu este adevărat, așa cum demonstrează teologia Noului Testament.
În al doilea rînd,
probabil că Streza a vrut să dea semne de a fi un așa-zis „ioaneic”, prin apelul la „teologia încopilării”, deși termenul folosit în general este al înfierii în raport cu Dumnezeu în sensul creștin al cuvîntului, însă așa cum se știe
termenul de „copii ai lui Dumnezeu” este folosit de sfîntul apostol Ioan în prima epistolă sobornicească.
Prin afimația însă că „fiii lui Dumnezeu”, adică oamenii în general în calitatea lor ființe după chipul lui Dumnezeu, ar deveni „copii ai lui Dumnezeu” (termen ioaneic) exclusiv prin Taina Botezului, Streza nu face decât să își contrazică așa-zisul lui „ioaneism”, avînd în vedere adevărata teologie a sfîntului apostol Ioan referitoare la „copiii lui Dumnezeu”, la înfierea creștină în raport cu Dumnezeu, care nu vorbește în niciun caz despre această înfiere („încopilare”) ca fiind exclusiv prin slujba Tainei Botezului.
Deci Streza a demonstrat singur și repede că nu este ceea ce încerca să insinueze prin terminologia folosită, adică nu este un „ioaneic” în adevăratul sens al cuvîntului.
Această chestiune pare neînsemnată pentru cei care nu știu că în „curțile” lui Streza există totuși un așa-zis „cult ioaneic”, de care am aflat de la cineva care fiind cu niște solicitări la administrația suprapusă Arhiepiscopiei Sibiului într-o zi în care era o cinstire a sf. ap. Ioan, pentru că sînt mai multe în calendar, sau într-o zi foarte apropiată ca dată de o astfel de zi, a auzit așa un „vuiet în surdină” printre cei mai apropiați acoliți consilieri ai lui Streza (inclusiv la „mâna lui dreaptă”), deci într-un cerc restrâns și „ultraselect”, referitoare la „sărbătoarea sf. ap. Ioan” ca fiind așa ceva foarte ales, pretinsă la o cinste deosebită, inclusiv la importanța specială acordată ei de „înaltu” (Streza), deși se știe că în tradiția românilor sf. ap. Ioan nu este cel mai popular dintre apostolii lui Hristos, ceea ce înseamnă că ulterior „venirii luminii” la Sibiu, adică a lui Streza la conducere, iată a apărut și o nouă „tradiție”, ce-i drept rezervată unui cerc restrâns, „ioaneic” și „ultraselect”.
(Acum, unii mai știm că există niște grupări (cu adunări extrabisericești), și aici mă refer în general, care se revendică drept „ioaneici”, deși n-au vreun temei autentic pentru ridicarea unei astfel de pretenții, ba chiar care, deși în genere sînt interzise anume numele lui Iisus Hristos, dar și orice „propagandă” în numele Lui, în adunările lor, cică țin Sfînta Scriptură deschisă la începutul Evangheliei după Ioan... Da, este vorba despre francmasonerie, zisă și masonerie, și devenită, potrivit unor surse, de prin a doua jumătate a sec. al XIX-lea, iudeo-masonerie... Dar, cine știe, poate că unii mai „inițiați” de pe-acolo înțeleg că ar fi vorba în realitate despre referire spre exemplu la Filon din Alexandria (și deci la iudaism, nu la creștinism, cum ar putea să creadă unii...), sub camuflajul lor și al acoliților lor de așa-ziși „ioaneici” și „toleranți”...)