[Moroco]

Cand apare o cale, o informatie, o interactiune, o revelatie de viitor ce duce spre Dumnezeu oare ce simti, ce vezi, ce crezi?.. ca va fi? Zici ca o sa iasa rau... din cauza Lui, de la El, si acuzi si urasti si nu vrei sa se intample... si practic ajungi si stai multe vremi si jumatati de vremi intro stare trista, suparata, dezbinata, avand intre tine si Dumnezeu un zid, o prapastie de netrecut, asa ti se pare, si asta se produce din pricina ca tu arunci ca din reflex, ca din obijnuinta, vina pe El si deprimat si dezamagit ca efectul rau creste, simtindu-te tot mai suparat si furios realizand ca nu poti depasi starea mentala de nenorocire si lipsa de entuziasm, de lipsa de atractie si nu mai vrei sa te intalnesti, nu vrei sa mai stii de El si refuzi sa crezi ca va fi bine si ca o sa iasa bine. Fix aici minti! Aici te invinge necredinta, egoismul, trufia. Oare n-ai citit si nu stii tu ca toate intalnirile cu Dumnezeu si cu trimisii Lui, cu oamenii Lui, cu sfintii si proorocii Lui au fost intotdeauna foarte bune pentru toti? Au fost si sunt o mare bucurie mai ales pentru cei ce au nevoie de ajutor, de pocainta, de indreptare, de suport moral, spiritual, duhovnicesc, deci nici intrun caz nu a iesit rau din cauza, din vina sau din pricina Lui, deci poti fi sigur si sa crezi cu tarie ca nu va iesi rau, nu va iesi prost, dureros daca te pregatesti si mergi la intalnire, daca primesti sa-L revezi, sa-I comunici ceva, sa te rogi, sa-I ceri ajutorul, sa-L placi si sa-L iubesti. Practic NU DIN VINA LUI iese rau si prost daca chiar iese rau si prost ci fix din vina altora si mai ales a ta.

Aceasta frica de ghinion, suparata si disperata din pricina neputintei si handicapurilor umilitoare, aceasta groaza disperata de frica repetarii si maririi raului, a situatiilor in care crezi ca vei cadea mai rau suferind dureri mai mari sunt atat de infricosatoare din pricina ispitelor, cedarilor si greselilor ce apar incat bineinteles ca iti vine sa scapi, sa nu te mai pregatesti abandonand in lene si trandavie puturoasa si dorind sa nu te mai duci sa-L intalnesti si sa nu-L mai astepti, simtind un sentiment mentalo-sufletesc cu inima si rarunchii, ca un rau negru, urat si deznadajduitor, de care iti vine sa fugi cat mai departe ca sa nu se intample, ca sa scapi mai usor.... si asta, nebunia asta demonica, e ca o dezbinare pe care o intretii si o muncesti mereu din pricina pericolelor ce pot sa apra din vina si din cauza ta si nicidecum a Lui desi tie ti se pare ca El si nicidecum tu esti vinovatul ce greseste prea mult, facand chiar prea multe greseli fatale sau recazand prea des in recidive adictional-abisale pe traseul caiilor ce duc la El si mai ales in timpul intalnirii mult visate si dorite cu El in care te-ai fi inaltat si tu in slava Domnului ridicandu-te si pe tine la nivelul Sau si al tau maxim posibil de traire si de comportament duhovnicesc drept, demn si fericit.

Deci cand iti apare prilejul, ideea , posibilitatea, constienta de iminenta inevitabilului care se va produce caci e inceput deja cand apare, si mai urmeaza, tu atunci brusc te simti rau si trist, dai sa nu-L iubesti ci chiar Il acuzi infuriindu-te cu ura amplificata fara sa-ti dai seama si cu toate astea ca ipocritii si ca fatarnicii joci un teatru lingusitor ieftin si de prost gust mergand totusi la intalnire ca habotnicii neputand depasi starea de dezbinare pe interior fata de El sau starea lingushitor sexista a unei "unitati" familial atractive ipocrite cu scopuri profitoare, traind un familiarism omenesc josnic in care tu, pilosul si preaalintatul tupeist, caraind mereu ca nu esti tu preaiubit destul, iti permiti o manifestare jucaushe, actoriceasca, vicleana, trufase, tupeista si aroganta la adresa tuturor sfintilor sau chiar a Lui Dumnezeu, ca de restul ce sa mai vorbim, uitand de sfanta cuviinta si sfiiala, uitand de respect si de iubirea plina de recunostiinta si multumire pentru toate si pentru tot binele care numai de la Dumnezeu ne vine.

Sa indraznim deci sa daramam acel zid rau pe care-l inaltzam si-l ingrosam cu smintela noastra competenta prin care stam in minciuna bucuosi de invartosarea inimii de la adevar si dreptate din credinta si sa astupam cu tacerea acea prapastie care se casca abisal tot mai inspaimantator ca sa putem trece valea mortii si dezbinarii si sa reusim sa ajungem la El, sa ne intalnim bine si frumos asemenea fiului pacatos si desfranat, risipitor-pierdut, care revenindu-si in sine si indraznind a crede a reusit sa vrea sa se reintalneasca cu Dumnezeu crezand ca va iesi bine si ca va fi bine spre deosebire de fiul pierzarii, fiul pacatului si necredintei care s-a pedepsit singur urand si vrand sa nu se mai reintalneasca crezand in sinea lui ca de la Dumnezeu ii este rau si ca de la El ii va veni raul si-i va fi tot mai rau. Acuzandu-L si incercand sa scapi te omori si cazi tot mai mult devenind mai rau si ipocrit dandu-te pierzarii si necredintei care-L desfinteaza pe Dumnezeu din om. Si iata asa apare dezbinare pe termen lung fiindca omul nu se umileste, nu se pocaieste, nu se indreapta, nu vegheaza sa nu mai greseasca ci arunca mereu vina pe Dumnezeu, reprosandu-I si socotindu-se victima vrednica si prefacut simtindu-se dezamagit, tradat, parasit si neajutat la nevoie, semetindu-se si reprosand fix ca ipocritii care defapt ei sunt cei ce au facut si fac mereu faptele astea rele ascunse cuprinsi de sentimente atat de reci si murmurdare incat te ingrozesti de cruzime, rautate, ura, razbunare, mitomanie, viclenie, nesimtire-impietrita, uraciune, fapte pangaritoare nebune si nedemne, lipsite de adevar si de iubire-divina. Aceste stari aduna si unesc oamenii in sentimente si situatii-scene-scenete asemanatoare in care omul se potriveste cu faptele altor oameni facute in situatii-scene-scenete asemanatoare asa k lumea, ca duhul ei sporcat si tradand, abandonand, omul lash isi accepta dezbinarea si departarea complacandu-se in starea sufleteasca lumeasca unde repetarea trairilor tuturor faradelegilor lumii in uitare de Dumnezeu e o consolare si o placere de dorit, de cunoscut, de preferat si de ales idolizand pe mai marii beroi lumesti carora nu le mai pasa in care se regasesc visand si traind sa se potriveasca cu faptele lor din situatiile asemanatoare si se consoleaza-impacati cu caderea perpetua si cu necredinta vrand sa creada in necredinta si incapatanandu-se intariti sa-si spuna ca fac bine daca se tot pilesc asa cazand tot mai urat si lash doar ca sa amane si sa scape mai usor de "problema"... caci Dumnezeu li se pare ca e problema si nicidecum neascultarea lor, necredinta, iubirea josnica inselatoare si necredincioasa, trufia si pila antihrista indispensabila ajungand sa se dezbine si sa se insingureze mereu ca sa-si intretina dezbinarea in mod reflex, acuzand si stand suparati, revoltati, ca o reactie imposibil de invins, de controlat si de biruit sau intrun abandon abisal pe termen lung sau etern.