Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
Această idee a rămas și încă este și a fost practică sub diverse forme chiar și în Biserica Ortodoxă.
Mai ales prin domnitorii istorici și moderni care au devenit ctitori ai mănăstirilor și bisericilor.
Adică avem personaje care au devenit sfinți (Ștefan cel Mare) doar pe baza acestor contribuții materiale.
|
Ștefan cel Mare ținea post negru înainte de unele bătălii și chiar și după și dacă pierdea în semn de penitență și dacă biruia în semn de recunoștință.
Stătea și la coadă la spovedanie la cuviosul Daniil Sihastru, a trecut și prin drama de a-i muri 2 soții deci a rămas văduv, a avut și durerea din picior de la o schijă care l-a lovit în bătălia pt Chilia care-l chinuia și era ca un canon trupesc pentru el.
Și evident se și împărtășea.
Nu are nicio treabă cu indulgențele, de altfel pilda bogatului nemilostiv, sau a celui care i-a rodit țarina sunt exemple negative despre lăcomie, îmbuibare, nepăsare de săracul Lazăr de la poartă.
Sunt oameni care fac și spovedanie, și post și milostenie ca să completeze.
Și mai era și treaba că Domnitorul era ca un miluitor care purta de grijă fiind înzestrat cu totalitatea bogățiilor dintr-o țară, chiar și de la boieri putea lua teren dacă dorea.