[Moroco]

Nici pana azi nu reusim sa putem sa fim cinstiti cand e vorba de subiectul Dumnezeu si din cauza neputintei asteia ne infuriem smintit si aruncam vina pe El ca hipopocritzii adica nu reusim sa credem nicicum adevarului, ca Domnul Iisus Hristos-Cuvantul e chiar Dumnezeu-Fiul Lui Dumnezeu si e foarte fericit si e bine de El si va fi bine intotdeauna pe cand noi, cel putin eu, nu sunt Dumnezeu desi mereu ma dau... mare si tare... si nu-s fericit si nu mi-e bine si nu-mi va fi bine niciodata ca pacaliciului impostor si mi-e rau ca nu sunt si eu Dumnezeu si-mi va fi tot mai rau. Dar cand ne vine subiectul si e vorba de Dumnezeu nu putem fi cinstiti decat ipocriti, fatarnici, ambigui, lingusitori, interesati, ezitanti, enervati, fricosi, suparati etc. incat nu vrem si nu putem raspunde decat doar sa ne prefacem mereu, sa amagim dand-o in vrajala infratita si asociata cu necuratii cazuti si neputinciosi si ei.

Pe de alta parte din aceiasi neputinta, omul tzepuit tzepuitor ca mine, cazut in slabiciuni, cand se bucura el de ceva motivandu-se cu ceva bun o face fix anapoda, smintit, smintitor, in sensul unei minti interioare a omului interior dusa cu pluta in sensul ca el crede ca daca roadele sunt multe, bune si frumoase atunci asta e un motiv sa nu mai asculte pe Cel ce le-a facut si le-a rodit, daca a vazut femeia buna si frumoasa atunci cica asta e motiv de lepadare nu de satanism, de pacate si feradelegi si de sine pentru ea ci de Cel care a facut-o asa si de ea dupa ce o tzepuisti pentru... cine stie pentru ce si pentru pacat. Cum deci se poate sa te invartosezi si sa te smintesti in halul asta blestemat adica daca cineva iti face un bine, un Rai bun si frumos si gustos, pasnic si linistit oare nu e de lepadat totul pentru el si daca ai ajuns in el oare bunatatea, frumusetea, gustul bun si luminos, fericirea pe care o simti, nu e un motiv serios si temeinic sa lepezi pana la urma si raiul pentru a urma pe Creatorul si Roditorul Raiului? Cum deci omul isi ia de a fi si de facut fix pe dos dupa un bine? Se motiveza mereu cu binele numai spre rau cazand prin sminteala asta intro minte simpla mai prejos ca a viermilor si cainilor caci pana si ei se motiveaza cu bunatatea carnariei si cu oasele si zgarciurile cele bune in a lasa totul pentru ele si a sta pe langa casa stapanului care il hraneste din belsug si culmea, desi e un biet animal, cainele ajunge asa de credincios incat e in stare sa lepede chiar si macelaria stapanului spre a sta cu stapanul mai mult timp ajungand pana la urma sa se sacrifice si sa moara din credinciosie plangand de dor pe mormantul stapanului sau trecut la cele vesnice. La om de ce e invers? De ce se corcesc aceste doua sminteli in noi si de 7500 de ani si ceva de cand suntem creati de ce asta e modul nostru de bucurie si mandrie: sminteala si suma corcita a smintelilor lacomiilor majoritare mari, medii si mici pur-exclusiviste in fiecare clipa mediatica ca o picatura? Sigur ca sminteala vine din lashitate si dintro neputinta auto-intretinuta insa uite ca asa ne trece timpul motivandu-ne pe invers mereu, in sensul ca daca ceva e bun atunci asta e un motiv temeinic sa facem rau cu bucuria ca acel bun e bun si ca vom face rau ca sauntem liberi si ca putem (doar asta), si asa, istoric, am ajuns si la Mesia Care in loc sa ne fie un motiv temeinic sa fim si noi mai adevarati, mai drepti, mai buni si mesianici, mantuitori, mangaietori, iubitori-milostivi asa ca Mesia noi intelegem sa ne bucuram si sa fim exact sau mai răi ca ingerii cazuti condusi de Semiaza, adica sa ne juram cu blestem si moarte-chin-distrugere ca sa fim sigur mai răi, adica daca fetele si femeile oamenilor sunt bune si frumoase, atunci asta poate fi un motiv sa-L lepadam pe Dumnezeu uitand ca El le-a creat si de la EL decurge aceasta bunatate si frumusete a lor. In mod normal, o minte simpla si cinstita ar fi zis ca daca femeia e buna si frumoasa, harnica si cuminte, inteleapta si linistita atunci asta e un motiv sa lepadam totul si pe noi insine pentru ea si mergand mai departe pe sirul logic scurt si simplu, privind la creatie si la femeie, la roadele si lucrarile lor, normal ar fi fost ca sa lepadam totul si pe ea si pe toate bunatatile pentru Mesia si pentru Dumnezeu, Mantuitorul si Creatorul lor caci in mod normal sunt si mai buni si mai frumosi si mai milostivi, smeriti, cuminti, blanzi, adevarati, decat toate cele create si decat femeia.

Deci de ce si pentru ce oare, istoric vorbind, avem pana azi traditia bucuriei smintelii corcite-"pure"-exclusiviste superstitios credule? De ce nici pana azi nu ne setam, nu ne montam si nu ne motivam drept si corect ci doar pe sfinvers asa ca-n traditia noptii mintii hipopocritzilor? Pai daca Duhul Sfant daruie belsug de toate bunatatile desfatatoare, milele si mangaierile fericite, nepacatoase si vesnice celor smeriti atunci pentru ce si de ce nu ne facem sfinti urmand Domnului Iisus Hristos-Cuvantul cu participare la programul duhovnicesc de azi si de fiecare zi dupa randuiala asa cum ne graieste si ne sfatuieste El direct sau prin sfinti?

”Raspunsul prieteni e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant!”

(Paranteza: *hipopo-critzii (beti critza de iubirea si slava de sine insusi ispilashe) sunt niste fiare ”oameni” ce seama cu fratii mai mari, primii creati nu doar primii nascuti, hipopotamii find primele mamifere create dintre toate animalele, care se cred popi, parinti, cei mai marii intre frati, si desi traiesc toata ziua in balta calduta a tuturor placerilor si bunatatilor culinare iesind si pe teren sa mance, sa muste si sa imprastie kkt aruncand ca din ventilator in fata altora, daca te prind ca-ti permiti sa bei si tu un paharel nu de vin sau de bere ci de apa chioara, de maxima sete, repede te pun ei la respect mustrandu-te ca nu respecti, ca nu postesti si-ti faci chip turnat, ispititor si desfranat incat te exclud si te alunga din turma... din cetate, din biserica, din comunitate, din familie, taindu-ti portia de la masa si dand altora scaunul tau, de obicei obedientilor si slugarnicilor lingusitori care primesc aluat (fatzarnic) direct in guritza ca sa creasca mari si tari... ca ei, care plutind toata ziua ca submarinul nici cu degetul nu se ating de ceva de facut ci dau doar indicatii pretioase, multumindu-se in neputinta lor ascunsa doar sa critice, sa judece si sa barfeasca parand si denigrand.)