Mă iubește într-adevăr sau e doar minciună?
Revin pe forum din pricina disperării, după ce m-am plâns la prieteni și familie.
Sunt împreună cu acest băiat de un an și câteva luni și de ceva vreme au apărut câteva probleme. Mama lui (viitoarea mea soacră) a început să-și "arate arama" și să mă defăimeze in orice fel față de el fără niciun motiv (el îmi spune că așa este ea și că vorbește urat despre toata lumea). Noi plănuisem sa ne căsătorim la starea civilă, și în 2025 sa ne cununăm in fața Domnului, doar că eu am tras înapoi din cauza comentariile ei (toți familiarii mei m-au avertizat ce viața de coșmar o sa am cu așa soacră) și din cauza faptului că el mi se pare insensibil suferinței mele (spusele lui: "eu am ignorat-o toata viața, este problema ta că nu poți"), și că nu ar fi dispus să se dezlipească in totalitate de ea. Specific că trăim în două orașe diferite, la vreo 120 km distanță și ne vedem la fiecare sfârșit de săptămână, el muncește eu sunt studentă de postliceală, avem amândoi 24 de ani. Planul nostru era ca o data ce as fi terminat eu studiile sa ne fi căsătorit între timp, și după sa fi plecat în străinătate să strângem un ban in plus (străinătatea fiind ideea mea), dar dacă ar auzi mama lui despre planurile noastre m-ar blestema o viață ca i-am luat copiluil de la serviciul lui să-l nenorocesc in străinătate....... In fine el este de acord cu mine in planurile de viitor, dar faptul că nici după cununie nu va vrea sa se despartă de familie mă îngrijorează, și nu puțin... După spusele lui la 2 lui ar vrea sa se vadă cu ai lui chiar mergând împotriva mea. I-am zis că nu mi se pare corect sa te împotrivești soției, dar el zice că sunt fără milă daca nu pot ierta (ierta ce mă întreb? Comentariile nu vor sfârși niciodată iar eu simt că îmi pierd sănătatea de pe acuma).
Alt motiv care mă trage înapoi este trândăvia lui, daca nu suntem împreună Duminicile el nu pășește la liturghie că vrea să se "odihnească" (apropo mama lui s-a luat de noi că de ce mergem la biserică ca doi băieți tineri nu ar face asta, cand o sa îmbătrânim o sa avem timp). El încă locuiește cu ai lui și de curând și-a cumpărat apartamentul lui tot în oraș. Acuma, din pricina disperării mele mi-a promis că se va muta la începutul anului viitor sa nu mai stea cu ai lui, mi-a propus sa mă mut și eu cu el dar am ajuns sa-i detest orașul și până și pe el aproape din cauza situației..... Nu mai știu la cine să mai mă plâng, nu am un duhovnic de baza, și nici nu cred că ar asculta vreo unul atâta cârnățărie de poveste...... Eu mă simt insultată de el... Mi-a spus că dacă mă hotărăsc să fiu cu el o sa am de suferit din cauza că orice ar fi el va mentine legatura cu părinții, chiar daca maica-sa mă face praf ....
Eu știam că o dată ce ne căsătorim lăsăm deoparte neamul și părinții și ne unim cu totul împreună cu soțul său cu soția, și asta îmi dă cu virgulă la el.
Mulțumesc celui căruia îmi va răspunde
|