Isspis-nufaci-terazgandesti-siofaci!
”Vai de cel prin care vine ispita”... si stiind tu ca nu te mantui si nu scapi de ea facand-o ca tradatorii si pierzatorii ce propaga cu entuziasm miraculoasa solutie nebuna a facerii ispitei, ca sa scapi de ea ca o ascultare mantuitoare te opui, insa desi te opui nu stiu de ce te razgandesti si o faci, nu stiu prin ce mecanisme placute te razgandesti si faci isspita sa scapi mai usor... de problema, de stress, de frica, de prigoana si haituire, de neputinta, de alte presiuni, de griji, o faci uneori vrand sa te dai mare si tare chiar razbunandu-te crunt si exemplar, cu cruzime maxima fix pe viitoarea victima total nevinovata care cica te deranjeaza si de aia-i vinovata in mintea ta, ca exista si cica te deranjeaza daca exista, si iata asa, razgandindu-te si facand-o, cazi tot mai rau caci o faci iar si iar si iar pe isspita si nu biruintza prin rabdare si iertare, in lupta cu ea... tu te razgandesti si cedezi facand ducerea in ispita, caderea si facerea ei, nu mai faci asa cum tot cereai si cum ceri in zadar in rugaciunea Domneasca ”...si nu ne duce pe noi in isspita...”, acum ceri in zadar fiindca ai invatat sa te razgandesti ca s-o faci. Iar daca Domnul a fost dus de Duhul sa fie ispitit si probat in pustie si a luptat cu satana, cu raul, cu faradelegea si cu pacatul fiind isspitit la greu, El a facut-o ca Dumnezeu si om, pentru om, neavand pile, asa ca e bine sa-L crezi si sa fii de partea Lui si sa nu mai mergi si tu pe-acolo, indoindu-te ca sa repeti istoria vrand sa te sacrifici si tu intro lupta devenita desarta, trecuta, insa tu neputand birui si nebiruind ci cazand in toate gropile si blestemele istorice scrise in cartile sfinte devi penibil, tot mai penibil si cazand mai jos ca inaintasii nostrii care au cazut in gropi mari, ispite, pacate si faradelegi grele, in tot felul de fapte urate si stari rele.. pe care Domnul Iisus le-a biruit si le-a astupat pe toate cele vechi pentru om ridicandu-l pe Adam si pe Eva femeia sa din iad si mantuind pe omul cel vechi cazut prin ei. Deci ”...nu ne duce si pe noi in isspita ci ne izbaveste de cel viclean si desfranat, de cel rau si indaratnic travestit in bun fatarnic si ipocrit...”. Iar daca totusi am cazut atat de jos incat stam si locuim in ispita si in minciuna k toata lumea ”buna” si lucram toate rautatile resapand gropile cele vechi atunci ar fi bine sa iesim cat mai repede din ea si sa biruim isspita lepadand lumea cu toate grijile ei cu tot, lepadand toti demonii si toti dracii iesti din patimile noastre cu unitatea demomcratie lor majoritartare si sa-i lasam pe toti oamenii si apropiatii necredinciosi in plata Domnului pentru Dumnezeu si sa nu ne razgandim iar si iar ca un fel de ”scapare”, scaparea cea ”noua” si ”proaspata”, defapt scaparea de adevarata scapare, socotita si crezuta ca fiind ”solutia” miraculoasa sigura, entuziasmanta acum si deznadajduitoare pana la urma pentru mantuirea sufletului, prabusindu-te cu marire caci mare iti va fi prabusirea, atunci cand iti vine adevarul si mintea la cap si o sa-ti dai seama ce-ai facut si cum ai cazut... ca prostul... urmand pe Hristos acolo unde ne-a invatat sa ne rugam sa nu-L urmam, in ispita cea veche, istorica, pe care a biruit-o. Deci sa nu te indoiesti de El vrand sa mergi si tu in ispitele trecutului ci sa-L crezi pe Cuvant si sa nu te mai duci niciodata prin toate gropile istorice, rautatile, faradelegile si blestemele scrise in cartile sfinte si Apocaliptice, caci Domnul Iisus Hristos-Cuvantul le-a biruit si le biruie mereu pentru om asa ca urmeaza-L in binele de azi si de maine veghind si pazindu-te de ispitele de azi si nicidecum nu te mai duce indarat in ispitele pe care le-a biruit deja. Primeste-i Cuvantul, sfatul, invatatura, jertfa, biruinta, mantuirea si te bucura inviind impreuna cu El... fara sa mai intrii in ispita si minciuna, in rautatea cea veche, in spurcaciunea pustiirii la loc sfant, in desertaciunea desertaciunilor si in nebunia de pe urma, acolo de unde e bine sa iesi fugind si sa lepezi, razboindu-te mereu ca sa tot iesi si sa tot lepezi de tot... toata bezna si tot norul cel intunecat al demomizarii lumii vechi... norul si duhurile rele, duhul unitatii ispititorilor si facatorilor de ispita si de dezbinare amagitoare, demomcratia unitatii demonilor si dracilor iesiti din patimi umane, care bantuindu-te iti cere prin ei sa te indoiesti si sa te razgandesti si sa vrei sa te intorci in ea, in ispita si s-o faci pe ea, pe ispita cea veche a necredintei ca pe ceva nou, proaspat si mantuitor, scapator, inchipuindu-ti c-ar fi fericirea si solutia salvatoare miraculoasa si entuziasmata, propagata azi pentru maine pe toate canalele de comunicatie ale lumii smintite si smintitoare.
