[Moroco]

Esti cu Dumnezeu, stai cu Dumnezeu, asculti de Dumnezeu, ma refer la crestin ortodoxie, la Cuvant, la Hristos, si constati ca ti-e rau, ca te simti bolnav, tot mai rau, parca iti dospec plamanii, parca ti se umfla amigdalele, parca te sufoci si te inneci, parca ti se strang si ti se pune dop la bronhii, parca-ti piere curajul si cinstea, barbatia marinimoasa, te dor nervii sciatici, coloana, simti ca ai probleme la stomac, la matze, ca-ti scade vederea, ca-ti creste burta, ca obosesti prea usor, ca esti plapand si friabil, ca ai mereu raceli, ameteli, tuse, bronsite, pneomonii, amigdalite, laringite, vise urate, caderi de comportament, certuri, urlete, contraziceri, nebunii, ca ai blocaje, contractii cand adormi, cand te trezesti sufocari, ca te simti in tine ca o boala, ca o buba, cand realizezi ca incepi sa uiti, sa ai senilitati, demente, neputinte, depresii, tristeti si multe alte baiuri si probleme la suflet, la cap, neputinte, griji, spaime, frici, dureri, crize, panici, rele intamplari, ghinioane, deznadejdi, paralizii, incremeniri, haos, bezna, amestecuri, invarteli de cuvinte, de sensuri propozitionale, de intelegeri, simti sentimente reci si urate, cruzimi, trufii, blestematii, nebunii, tot felul de rele de care nu poti scapa si iti dai seama ca devi tot mai ratat mergand spre dezastru, spre lene gretoasa si istovitoare... si realizand cosmarul vietii tale iti zici: ”daca fiind cu Dumnezeu, ascultandu-L mi-e atat de rau mereu, de ani buni, de multi ani si mi-e tot mai rau, atunci inseamna ca gresesc asa ca hai sa-L lepad pe Dumnezeu ca sa-mi fie mai bine, sa traiesc si io ca toti ceilalti care traiesc bine. ”

Aici e o socoteala pripita. Aici e ispita ca-n pustiul Carantaniei sa-ti satisfaci prin minuni dorinta de pofte si femei pilindu-te, sa-ti urmezi parvenitismul lumii inchinarilor la averi si la bani murdari, respectiv sa-ti dezvolti si sa-ti desavarsesti tzepuirea tzepuitorilor tzepuindu-te inclusiv pe tine insuti ca fraierul care asculta si urmeaza scriptura sarind de pe aripa rugaciunii Templului direct in cap la indemnul ”ingerilor”, flatandu-se si lasandu-se momeala de capcauni pusa in capcana ascunsa de capete mari si tari fara umilintza ca-n Capernaum si-n AlefBetLet-Betsaida Iedumeiei celor care au auzit Cuvantul si au vazut multe minuni si apoi au cedat necredintei lor ipocrite si foarte fricoase neprimind adevarata Credinta milostiva si mantuirea de la Dumnezeu. Aici e o socoteala pripita. Aici e o sminteala la suparae care ti se pare o corectare a greselii, o indreptare, o decizie buna si greu de luat visand un viitor mai bun.

Practic fix invers e adevarul si fix invers e socoteala corecta: Daca tu esti cu Dumnezeu tot timpul ca un calugar avand comportament crestin exemplar si ti-e tot mai rau atunci inseamna ca nu prea-L asculti cu lepadare de sine, nu prea-L crezi cu adevarat si nu prea-L iubesti urmandu-L cu Har in credinta, smerenie, rabdare, blandete, pace, la lucru, etc, asa ca ar trebui sa scimbi ceva intr-adevar dar fara sa te pripesti, fara sa gresesti, fara sa aperi si sa partinesti cauza pacatului, propriul interes egoist parazitar parvenitor, adica ar trebui sa lepezi tot mai mult din cele lumesti, din griji, din pofte, placeri, sarcini desarte, sa te lepezi de demoni, de dracii patimEUrilor tale, sa incetezi coabitarea-complicitatea-colaborarea prolifica dintre demoni si draci, sa te lepezi mai mult de sine insuti (de dracii iesiti din patimile tale) si sa le lasi pe toate si pe toti, da' pe toti, afara de sfinti si de Dumnezeu... pentru Dumnezeu. Doar asa iti va fi sigur mai bine... daca crezi.

Deci daca esti cu Dumnezeu intotdeauna, cu Duhul, si-L asculti si ti-e tot mai rau atunci cazand pe ganduri si cautand scapare si solutii, fii bun si nu gresi, nu te pripi, nu te sminti ci leapada si lasa cat mai multe pentru El si-ti va fi poate mai bine de la El sau iti va fi poate si mai rau (de la pacate si de la altii) dar decizia si hotararea ta de a schimba ceva, daca e dreapta si bazata pe o socoteala cinstita si corecta atunci va fi spre mantuirea ta, spre mai binele din vesnicie si nicidecum spre pierzare si spre iad chiar daca suferintele si necazurile nu vor inceta ci vor creste.

Daca chiar ai durere, chinuri, suferinte indelungi in timp ce esti credincios si parca ti se face tot mai rau si tot mai mult rau fara sa gresesti cu ceva Domnului si te nedumereste nedreptatea asta simtindu-te rau si parca mergand din rau in mai rau si nu mai poti suporta starea asta vrand sa iei atitudine atunci trebuie sa nu te auto-tzepuiesti fraierandu-te ca prostul ca pe un credul naiv furandu-ti singur caciula vrand sa profiti deci trebuie sa lepezi si sa lasi jos cat mai multe pentru El caci de la orice altceva si oricine altcineva iti vine rau si orice stari rele si nicidecum de la bunul Dumnezeu. (Nu ma contrazii!) Daca incepi sa te nemultumesti si sa te revolti in chinuri si dureri reprosandu-i Domnului starea ta tot mai rea de parc-ar fi partinitor in rau atunci vei sfarsi crezand ca prostul in socoteala ta pripita si-L vei lepada pe El in loc sa lepezi lumea asigurandu-ti vremelnicia prospera in ea slujindu-i ei, slavind minciuni si desertaciuni prin care te vei surpa cu totul si putred te vei prabusi din fericirea vesnica... promisa de El pe care stii prea bine ca o ai deja in curatenie si sfanta comuniune cu El.