[Moroco]

De frica greseste si innabusit sub presiuni tradeaza si cade in inhaitare, cazand iar i se amplifica frica combinata cu disperarea, deznadajduind arunca vina pe altii infuriindu-se intro neputinta din care nu poate scapa si vrea sa nu vrea, vrea sa nu mai vrea binele ci raul incercand sa scape de ispita din nepuvoire si de razgandirea de la a nu o face pe ispita insa de frica cedand se apuca s-o faca in mod repetat des si rapid, dinadins, si asa iese vremelnic din acel gand parazitar care-l atrage si-l tine prizonier pana-l face intrand in patima si pe care nu l-ar fi putut birui altfel decat facandu-l, des, deci iese din ispita facand-o des si rapid ca o ”solutie” si se simte usurat si salvat intrand in patima ce nu si-a facut plinul nepricepand ca astfel a intrat in ”libertatea” duhului lumii, in diavolul cel mai mare pacatos, care cica n-ar exista, si astfel ratacit, halit, inghitit, se bucura de dezbinarea fata de Dumnezeu in care a ajuns crezand ca a scapat de probleme si multumeste si are recunostinta pe invers ca senilii, tampitii, naivii, uitucii, lashii si nerecunoscatorii aducand laude, slave, bucurii, fericiri, lingusiri fix celor care i-au facut si-i fac foarte mult rau batjocurindu-l, viclenindu-l, desfranandu-l si dezbinandu-l de adevaratul Dumnezeu... si lucrand fraierul tzepuit mereu treaba asta murdara ca tot omul lumesc, ajunge crestinul si traieste in minciuna vicleana si desfranare pana peste cap si cu ea locuieste impreuna cu pacatul incat duhul lumii ii devine casa si masa si mod de viata, fugind de adevar, de lumina, de dreapta recunostinta ca nu cumva sa-l elibereze... Mesia.

Deci de frica tradeaza-greseste, merge in ispita dezbinandu-se de Dumnezeu si mintindu-se se lasa inghitit de placerile comode si caldute, parvenite, imorale din gusha duhului lumii, acolo unde isi petrece in pofte si placeri, in comoditati si desfatari luxoase, in lipsa de griji a averilor stranse de altii, comunicand cu mortii impatimiti si cazutii in cadere, moarte si dezbinare de parca ar fi pe calea cea buna spre Rai.

Si daca-i spui si-i arati nu te crede. Asa ca nici n-are rost sa-l silnicesti fiindca n-are urechi, n-are urechi de auzit decat pentru barfe smintite si pentru recunostinte smintite ca lasii ce vor sa-si scape... nu pielea lor ci pacatul si duhul lumii cu care s-au corcit si care au devenit.