[Moroco]

Cand simti ca esti vinovat si ca viata in Dumnezeu, cu Dumnezeu te face sa te simti tot mai vinovat, cine si cum credeti ca te scapa de vina si de vinovatie?

Ce se-ntampla?

Fuga de consecintele pacatuirii, de raul care vine, de pedepsa meritata, fuga in neascultare, singuratate si ipocrism fatarnic cameleonic lingusitor slugarnic te scapa?

Fuga de mustrare divina, cearta, invatatura duhovniceasca cu indreptare te scapa?

Tzepuiala mamoniaca a pilelor, privilegiilor si scaparilor prin bani, mita, minciuna si inselare, ducere in ispita te scapa?

Revolta si ridicarea din adanc cu mergerea la pierzare in ”nevinovatia” promisa si uneltita de lume si de satana, iubita aia a ta ce te ”scapa” de probleme, de vina, de raul care vine si de lipsa banilor si pilelor crezi tu ca ea te scapa de vinovatie?

Cand esti nemultumit si revoltat ca iar esti vinovat, pe drept, crezi tu ca te scapi de invinovatirea ta ce vine de la Dumnezeu, prin aruncarea vinei tale pe Dumnezeu, pe apropiati, pe altii iubind-o pe satana care-ti promite mijlociri, neacuzari si libertate pacatoasa pe baza de pile mari si mituiri in bani si cadouri la invinovatitori?

Deci cine si unde crezi tu ca te scapa de vinovatie, de vina, de pedapsa? Si cum crezi ca scapi, ce crezi ca trebuie sa faci ca sa fii tot mai putin vinovat si nu mai mult, tot mai putin acuzat, parat, ca sa nu mai ajungi sa fugi de raul care vine de la vinovatia ta, nevrand sa-ti rabzi pedeapsa cea meritata, ne mai dorind sa ajungi si tu nevinovat si despatimit desavarsindu-te intru sfintenie cu Duhul si Cuvantul prin umilinta spre fericire?

Adica cine ti se pare ca te scapa? Mila Domnului din Biserica Lui si din Rai sau pila si ”iubirea” satanei din lume?

Retoric intreb, ca raspunsul prieteni e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant!.. fiindca e foarte usor sa te lasi tzepuit si fraierit dand dreptate ca prostul satanei care te ispiteste ca-ti poate da ea si-ti poate pune ea pile atat de mari incat poti sa nu mai asculti, sa calci Cuvantul lui Dumnezeu, sa manci cu nerusinare din pomul oprit, sa acuzi, sa judeci sa invinovatesti, sa te razbuni, sa distrugi, sa ispitesti, sa pacatuiesti, sa te distrezi, sa umilesti, sa batjocuresti, sa pui capcane, sa minti, sa spurci, sa pangaresti, sa profanezi in timp ce te dai victima vrednica strigand hotzii, hipo-critzii pilitzii, privilegiatii si culmea, cu toate relele astea sa fii atat de fraier si naiv incat sa crezi ca asa scapi, ca asa nu mori, nu ajungi in iad, ca asa nu esti vinovat tot mai mult si ca n-o sa-ti fie tie mereu tot mai rau, facand tu tot mai multe rele si fiind tu tot mai vinovat de la neascultarile si faptele tale rele, de la necredinta ta, pacatele si greselile tale fatale fara numar, crezand cu cruzime in necredinta si crezand cu cruzime intro credinta paralela, bolnava, mincinoasa, pacatoasa, pagana ca o ”scapare”... pe tine... in iad.

Ma aflu, din pacate, printre fraierii care in suparare, in nemultumire revoluta, in furie trista vrand sa iasa de sub vina insuportabila, orbind, neaga totul, se razgandeste, se-nvarte, cedeaza insistentei si face pe plac raului dand dreptate pe sfinvers, dezbinandu-se, mintind si negand evidenta, rupandu-se de adevarul Adevarat, de Vie, de Cuvant si isi pierde sufletul in iadul cel mai de jos pus deasupra ca sa intrii mai usor acolo intre ”eliberati” avand impresia ca urci cand defapt ”urci” trecand prin portal ca sa ajungi fix in fundul iadului, in focul ghenei gheenei, inaltzandu-te in desert pe tine in ”scaparea” si ”iesirea” de sub vina mustrarii ce vine de la Dumnezeu. Deci nimic nou sub soare, in necredinta, daca in furia oarba mai dau si eu ca tot omul indracit, din cand in cand, ”dreptate” insingurarii, fugii in bar si scaparii in lume, la pofte si la shopping, la meci cu baietii, auto-indreptatindu-ma si omenindu-ma din belshug respectiv indreptatind-o pe satana care iti da iluzia ca scapi la ea de aceasta crestere a vinovatiei in sanul lui Dumnezeu. Defapt la ea si numai la ea, in sanul ei mamoniac, iti creste vinovatia la maxim insa ametit si pilit nu poti pricepe cu traierea, cu sufletul interior, cu vietuirea ce tzeapa urata si rusinoasa iti iei vrand sa fii mai mult singur, cerandu-te afara din Rai si pana la urma te lasi ca un usuratic sa fi mult prea usor tzepuit, scapand ca toti fraierii de ieri, de azi si de maine, din capcanele vietii intro capcana mai bine ticluita si mai vicleana, dintro puscarie fireasca a lumii intro puscarie mult mai patimashe si mai mandra asa ca o shcoala nebuna de corectie pe sfinvers si formare de demoni ce se cred beroi jertfelnici, care nu mai pot vedea si pricepe ce fac din pricina ca banii si puterea le ia mintile imbatandu-le si smintindu-le ultimul neuron ramas la datorie de-i orbeste pana acolo incat neaga cu trufie agresiva evidenta ca niste purcelashi sinucigasi ce se dau victime si se-nhaita asociindu-se cu neascultatorii in suicigashca satanista a celor cazuti din Cuvantul lui Dumnezeu, din Har si din Lege, din tot crestinismul cel mai bun, adica din Dumnezeu, de frica sa nu cumva sa mai fie invinovatiti, de parca nu fix asta, dac-ar lua atitudine, auzind, ascultand rusinandu-se, umilindu-se, smerindu-se, urmand si ramanand sa rabde pana la sfarsit, i-ar scoate cu adevarat, sigur, fara indoiala, din vinovatie, nadajduind pe mai departe in mult prea multa si binecuvantata mila a prea bunului Dumnezeu... avuta si dovedita indelung fata de ei... fiii nerecunoscatori si mandrii in nedreptatea lor ispititoare in tzepuism.

Deci ducandu-ne in ispita unii pe altii, scapam sau pierim?.. k lumea in satanism iubitor de satana transgender legeus, legia mea cea rea, samantha aia de suflet revolut pe care o placi si o iubesti cu supunere si slugarnicie maxima ca fraierul mai mult ca pe oricine, in ciuda nedreptatilor si cruzimilor ei diabolice, purtand-o peste tot cu tine de parca te-ar putea scapa de vinovatie si te-ar face mare si tare... liber si prostsper????

Raspunsul, prieteni, e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant! Nimic nou sub soare, decat pileala in deshert.