Baietii responsabili de genocidul covid si imbogatirea big-farma
incep sa se adune si isi apara demoncratia lor originala, de
cumetrie, nicidecum teodemocratia noastra... oare de ce se tem ei atat de mult de... teodemocratie veritabila suveranista? De ce-s ei atat de slugarnici europei si ocultei mondiale globaliste condusa de serviciile infratite? L-au adus si pe Helvig si a inceput operatiunea USL 3.0 Pue-Monta-Cacarau-Hellvig... asa ca iata cum se aduna paganii si incep sa cheme la mobilizare generala... in contra cui?.. in contra unui singur bonom... a simpaticului domn Calin Georgescu, un independent fara partid si fara bani de campanie, doar postari suveraniste pe tiktok. Baietii urla si vor cenzura! Ei au cheltuit sute de milioane de euro din bani publici pe televiziuni si pe panouri electorale, carti de colorat si de pus in buda pe post de hartie igenica, au pierdut lamentabil si tot nu se potolesc... e clar ca n-au inteles nimic... din mesajul de la urne.
Atunci le mai pun odata poezia voevodului Eminescu, poate cinestie, poate-poate:
”Și abia plecă bătrînul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;
Călăreții împlu cîmpul și roiesc după un semn
Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă fața negrului pămînt,
Lănci scînteie lungi în soare, arcuri se întind în vînt,
Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni,
Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni,
Vîjîind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie…
Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie.
În zadar striga-mbuibatul ca și leul în turbare,
Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare;
În zadar flamura vererde o ridică înspre oaste,
Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste,
Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie,
Cad asabii ca și pîlcuri risipite pe cîmpie,
În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă,
Cînd săgețile în valuri, care șuieră, se toarnǎ
Cad, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul,
Pe pămînt lor li se pare că se năruie tot cerul…
Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă tot răul în picioare;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți,
Printre cetele păgîne trec rupîndu-și large uliți;
Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri,
Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri,
Ca potop ce prǎpădește, ca o mare turburată —
Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată.
Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mînă,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. ”