[Moroco]

Esti rau cu Dumnezeu!
De aia cârâi, pîrîi, bantui, te multumesti gresit, te nemultumesti gresit vicitimizandu-te la maxim si stand suparat, morocanos, sceptic si sarcastic, vrand si ambalandu-te ca sa vrei, ca sa-i faci cumva rau, razbunandu-te cumplit si crud. Nu crezi si faci minuni, mari minuni ale mitomamonaniei de personaj celebru, de caractere ciudate, furand chipuri, vorbiri, situatii, maimutzareli, bagandu-te pana peste cap in toate minunile astea gonflat-parazitare turnatoare de tip betiv ametit si laudaros ca sa impresionezi emotional ca un invingator supranatural care a scapat si se scapa din capcana si de lucru, si de scoala, si de raspundere, si de intalnirea cu profii si cu sefii, dar mai ales de starea cea rea de victima si de victimizare, te scapi (jertfulling) pe sfinvers, fiind rau cu Dumnezeu si fiind foarte bun si pilostiv cu toti raii, rai cu Dumnezeu, facandu-le pe plac (in faradelegi) , facand rautatea milupilu-minunata care cica aduce binele cica. Daca starea asta generatoare de minunile faradelegilor nu-i mitomanie viclean-ispititoare, satanista si antihrism aplicat practic, iesit de acolo din interior, din cugetul din sine in care vrei sa fi rau cu Dumnezeu mintind ca va fi bine, vai-vai ce ”minune” mare, atunci zi tu ce e? Esti smintit si stai defapt intr-o tzepuiala altoita sus in duh pe credulitatea ta naiva si pe socoteala naiva de pui prostut si lash, pe dorinta de a fi bine si a face bine gresind si neluand in seama si in serios ca minti, ca gresesti mult si fatal, ca esti naiv, fraier, ca te autotzepuiesti ca prostutii ratalai care cedeaza, ca incantatii ce se incanta artistic avand impresia ca ai gasit, ca e scaparea si lucrarea buna, petrecerea fericita si cand colo e ”minune” mare, esti rau cu Dumnezeu si-i faci rau si-ti zici ca va fi bine, visand bucurii in travestire de mascarici la curtea regilor unde se joaca baal mascat, delirand in ”minuni” intra-personale, cu personaje, cu povesti, cu basme de fraierit si pacalit, de adormit copiii... si asa stai cu mortu-n casa, cu cugetul asta bolnav in cadere, in sine ca o ghiulea de plumb ce atarna si te trage in jos ascunzandu-ti neputinta, ascunzandu-ti faptele interne ascunse, rele, ca sa nu se stie ca tu, fix tu, ca un parazit-minune-mare esti practic rau, rau cu Dumnezeu dandu-te tu victima, cea mai nevinovata victima, si ne-mai-rabdand vrei sa te razbuni cumplit cu cruzime energizata si concentrata, auto-indreptatindu-ti pofta, pofta de pacat, caci aia iubesti, pacatul ca porkul purcelash ce-si creste clisa prin dorinta trufashe de a manca si a calca in picioare, implinindu-si destinul de pork, de purcelash agresiv, rau cu Dumnezeu, fireste ca nu se vede, ca nu crezi, ca nu te vezi, fiind travestit in om cameleonic, lingusitor, ”bun” la suflet si minunat, care seamana cu personajele beroice din cartuliile cu benzi desenate, laudandu-se ca apara poporul si lumea... si dreptatea... aia de drak jertfindu-se ca sa fie... straduindu-se ca sa fie... uneltind ca sa fie foarte rau cu Dumnezeu si cu aproapele... ridicand calcaiul si u-mâna!

Asa se genereaza minunile faradelegilor si toate chipurile rautatii pacatoase generate in mod minunat din minciuni bezive ca-n filmele ce se toarna in timp ce vorbim, scriem si citim, revoltandu-te furios-isteric si exagerat provocand cearta, urlet, nebunie, distrugere pe banda rulanta ca iresponsabilii carora nu le pasa unde ajung laudandu-se in tot felul de comunitati complice cu minciuna.