4. Intre aceste erezii raspandite, pentru judecati pe care Dumnezeu le stie, pe o mare parte a pamantului, a fost candva arianismul, iar astazi este si Papistasia, dar si aceasta (ca si acela, care a pierit cu totul), desi este in putere acum, nu va birui pana in sfarsit, ci va trece si se va dobori, si in cer va rasuna glas mare: Doboratu-s-a ( Apoc. 12, 10 ) .
5. Parerea cea noua, cum ca "Duhul Sfant de la Tatal si de la Fiul purcede", este potrivnica lamuririi hotaratoare a Domnului nostru, data cu dinadinsul pentru aceasta ( Ioan 15, 26 ) : care de la Tatal purcede, si potrivnica marturisirii intregii Biserici Sobornicesti, dupa cum este incredintata de cele Sapte Sinoade a toata lumea, rostind: care de la Tatal purcede (Crez):
i. Fiindca inlatura unicitatea cauzei celei Una si felurimea originii Persoanelor dumnezeiesti ale Fericitei Treimi, amandoua acestea marturisite in Evanghelie.
ii. Fiindca aduce legaturi felurite si neasemenea intre ipostasurile cele de aceeasi putere si de aceeasi slujire vrednice, cat si contopirea ori amestecarea lor.
iii. Fiindca arata ca fiind, asa-zicand, nedesavarsita, ba chiar intunecoasa si greu de priceput marturisirea de pana atunci a Bisericii Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca.
iv. Fiindca loveste pe Sfintii Parinti de la Sinodul Intai a toata lumea de la Niceea si de la Sinodul al Doilea a toata lumea de la Constantinopol, cum ca adica ar fi teologhisit nedesavarsit despre Fiul si Sfantul Duh, si ar fi trecut sub tacere insusirea deosebita a fiecareia dintre cele doua Persoane ale Dumnezeirii, macar ca era de trebuinta a fi lamurite toate insusirile lor dumnezeiesti impotriva arienilor si macedonienilor.
v. Fiindca batjocoreste pe Parintii Sinodului al treilea, al patrulea, al cincilea, al saselea si al saptelea a toata lumea, care au vestit in lume desavarsit si intreg dumnezeiescul Crez, incat si cu infricosate afurisenii si cu pedepse nedezlegate au oprit orice adaos sau scadere sau schimbare sau mutare, fie si cu o virgula, si lor insisi, si oricaror altora; ca si cum ar trebui a fi indreptat si adaugit, si prin urmare toata invatatura teologhiceasca a Parintilor Sobornicesti ar fi de schimbat, descoperindu-se parca noi insusiri tuturor celor trei Persoane ale Fericitei Treimi.
vi. Fiindca s-a strecurat la inceput in Bisericile Apusului ca un lup in piele de oaie, adica nu cu insemnare de purcedere, dupa intelesul grecesc al Evangheliei si din Crez, ci cu insemnarea de trimitere, cum se apara Papa Martin fata de Maxim Marturisitorul si cum deslusea Anastasie Bibliotecarul lui Ioan al VIII-lea.
vii. Fiindca arata o neinchipuita indrazneala, lucrand fara imputernicire, si cu silnicie masluieste Crezul insusi, care este mostenire de obste a Crestinatatii.
viii. Fiindca a adus atatea tulburari in Biserica cea linistita a lui Dumnezeu si a dezbinat neamurile.
ix. Fiindca a fost vestejita pe fata de la prima sa infatisare, de catre doi Papi de vesnica pomenire, Leon al III-lea si Ioan al VIII-lea care, acesta din urma, in epistola catre sfantul Fotie, a pus in rand cu Iuda pe cei care au bagat-o intai in dumnezeiescul Crez.
x. Fiindca a fost osandita de multe sfinte Sinoade ale celor patru Patriarhi ai Rasaritului.
xi. Fiindca a fost lovita cu afurisenie, ca o innoire si adaugire a Crezului, la Soborul al optulea a toata lumea, adunat la Constantinopole pentru impacarea Bisericilor Rasaritene si Apusene.
xii. Fiindca odata intrata in Bisericile din Apus, fie a odraslit roade de rusine, fie a atras dupa sine curand si alte innoiri, cele mai multe potrivnice poruncilor Mantuitorului nostru celor hotarat scrise in Evanghelie, si tinute pana la intrarea ei in Bisericile in care s-a furisat, precum: stropire in loc de botez, oprirea Sfantului Potir mirenilor, ridicarea uneia si aceleiasi paini frante, dar folosirea de ostii, azima in loc de paine, lasarea din Liturghii a binecuvantarii, a dumnezeiestii Chemari a Preasfantului Duh celui care sfinteste slujirea, si parasirea vechilor randuieli apostolice ale Bisericii Sobornicesti, oprind de pilda ungerea cu sfantul Mir si impartasirea cu Preacuratele Taine a pruncilor botezati; necasatorirea preotilor, infailibilitatea Papei si socotirea lui ca vicar al lui Hristos, si celelalte, inlaturand astfel tot tipul vechi apostolic aproape al tuturor Tainelor si al intregii invataturi, pe care-l tinea vechea sfanta si ortodoxa Biserica a Romei, pe atunci madular preacinstit al Sfintei Biserici Sobornicesti si Apostolice.
xiii. Fiindca i-a impins pe teologii Apusului, aparatorii sai, neavand ei nici un temei in Scriptura ori la Parinti pentru a da chip placut gresitelor invataturi insiruite, nu numai la rastalmacirea Scripturilor, cum nu vedem la nici unul din Parintii Sfintei Biserici Sobornicesti, dar si la masluirea scrierilor sfinte si neatinse ale dumnezeiestilor Parinti, atat rasariteni cat si apuseni.
xiv. Fiindca s-a ivit ca un lucru strain, nemaiauzit si hulitor, chiar pentru celelalte obsti crestinesti bine cunoscute, care, mai inainte de ivirea sa, pentru alte drepte pricini au fost inlaturate din Staulul sobornicesc.
xv. Fiindca inca nu a putut fi aparata catusi de putin din Scripturi, sau macar in chip rational de la Parinti, cu toata osardia si osteneala aparatorilor ei, in nici una din invinuirile insiruite. O asemenea parere poarta toate insemnele invataturii gresite ivite din firea si in insusirile ei. Ci orice invatatura gresita care atinge cugetarea Soborniceasca cu privire la Fericita Treime si la obarsiile dumnezeiesti, si chiar fiintarea Preasfantului Duh, este si se numeste erezie, si cei care cugeta astfel, eretici, dupa hotararea celui intre sfinti Damasius, Papa al Romei: "De va avea cineva dreapta socotinta pentru Tatal si Fiul, dar nu pentru Sfantul Duh, eretic este" (Marturisirea credintei sobornicesti trimisa de Papa Episcopului Tesalonicului). De aceea, Biserica Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, mergand pe urmele sfintilor Parinti, atat rasariteni cat si apuseni, a marturisit odinioara catre parintii nostri, si iarasi marturiseste astazi in sinod, ca noua parere mai sus aratata, cum ca Duhul Sfant de la Tatal si de la Fiul purcede, este in sine erezie, iar cei care o urmeaza, oricare ar fi ei, eretici sunt, potrivit cu sus-numita hotarare sobornica a Preasfantului Papa Damasius, iar sinoadele lor eretice, si orice partasie duhovniceasca in slujire a ortodocsilor fii ai Bisericii Sobornicesti cu unii ca aceia neingaduita, dupa cum intareste si Canonul al saptelea de la Sinodul al Treilea a toata lumea.
|