[Moroco]

Duhurile rele, uniunile de diferite feluri ce stau unite toate in apartenenta la familia minciunii pe care o apara simt. Toate fiind fiare, animale, gandaci, fapturi, ele simt intentia dar nu tot timpul ci doar cand ea devine o intentie aplicata si vrand supravietuirea reactioneaza tzepuindu-te in auto-aparare stiind ca vrei sa scapi de ele fiindca sunt mincinoase, ipocrite, privilegiate, hoate, parazite, rele, si de aia te tzepuiesc in proorocie, in viitor ca sa faci in prezent pacatul, raul, neascultarea, faradelegea fara sa simti, ca si cum fapta ispitita din viitor fiind deja facuta acolo nu mai trebuie oprita in prezentul la care se va ajunge mergand de acolo mai departe in viitorul ce este prezentul in care revi si nu mai are rost sa te pazesti din moment ce esti deja cazut in pacat asa ca o faci si practic cu nepasare ca si cum n-ai face-o nepricepand ca trebuia sa nu-ti permiti sa risipesti ca sa nu o faci macar in prezent si nici in viitor sau teoretic. Deci toti demonii si toti dracii si toate duhurile necurate si chiar patimile rele din tine se unesc in clipa in care simt ca intentia ta devine practica, aplicabila, parca stiu cand ai luat decizia sa o implinesti si atunci dau atacul in interior si in exterior s-o invartoseze in favoarea lor, si daca nu reusesc mai urmeaza un atac pe la mijloc, unul aproape de final si alte douu intre acestea. Deci invartirea in porpozitie, in semantica, in fraza, in intelegere, in perceptia din tine se face din cauza acestei lupte interne prin care parazitii duhovnicesti puturosi cauta sa supravietuiasca intentiilor tale care-i deranjeaza pe ei si simt fix clipa cand intentia ta devine aplicata practic, se face si este in contra lor si atunci o invart cu disperare si furie aruncand totul pe altii, sintetizeaza si invinovatesc lovind ca un dorn, pe nevinovati, pe tine, pe Dumnezeu, pe sfinti, pe apropiati, pe parinti, pe frati, pe copii reusind sa te faca sa gresesti fatal si sa continui in gresala fatala cu nepasare auto-orbita prin solutia neagra simplificatoare comoda si cat mai simpla, simplificata, devenind alunecarea, caderea, distrugerea, moartea, pacatul, gresala, lipirea de fund, lenea, vrand tu apoi sa dainuiesti asa pilit, mituit, ”minunat”, orbit, auto-tzepuit silindu-te sa faci rautatea cea mai rea si simpla cu bine mincinos si bun, travestita in ”adevar” si sa insisti concentrat de parca ai curata, intarindu-te in piutere si dorinta, in vointa desi e gresit ce faci, e greshala fatala, e faradelege-pacat si continuarea e catastrofala, pieri si cazi in blestem dezbinand, in patimi si chinuri vesnice insa din naivitate de fraier puerilsi trufash si multa nepasre crasa ajungi sa te multumesti gresit si te tot nemultumesti gresit mereu exagerand si continuind in gresale grozavindu-te ca un nesimtit pentru ca prin invartosarea nevazuta si neluata in seama te mituie minciuna maririi de sinEU sau te ”scapa” si te supravietuieste, te supravietuiesc ei lingusindu-te ca paduchii lati si bubele dulci in balta omului peshte ce priveste orice ca pe icre poftind sa le spurce cu trufie de parca le-ar iubi si mangaia de frumoase si multe cica doar sa-i lasi la putere facandu-le pe plac si sa le fi pe mai departe sclav, fraier, tzepar-tzepuit, marele razboinic din familia lor brlestemata, armata si familia minciunii si tradarii in care te-au inhaitat spre dezbinare, blestem si chinuri vesnice caci atingerea lor, apropierea de tine e ca si cum ai fi spus da si te-ai invoit cu ei, dandu-te, defrica smintita te dai, te ia sa te dai lor, altora si lor, numai lor, primindu-i intro coabitare si comuniune ascunsa, "prieteneasca" a unitatii din bucuria nebunilor, euforie, entuziasm, "fericirea" scaparii ca vine prapadul uneltit de ei, vine peste toti raul si se scapa si ei asa, uneltind spre potop in haita minciunii in care te simti bine, erijat si parvenit la pile, privilegii si la ciolan caci curg banii turnandu-se labordelatorie si ai ce risipi.

Intentia poftita-visata-gandita e indelung analizata si la un momentdat intentia devine aplicata si instantaneu e simtita de fiare fix in clipa in care vrei s-o faci, atunci apare si invartirea si lupta parazitilor duhovnicesti pentru a te baga in cedare din partea ta prin strangeri in menghina, santaje emotionale, santaje materiale, fizice, de chinuri, viata si moarte, rai si iad, iar la urma daca mereu cedezi apare invartosarea definitiva a inimii spre scaparea lor de amenintarea ta si spre continuarea ducerii unei vieti in rautati viclene-desfranate: minciuna si placeri pacatos-patimashe, mite, pile, privilegii, lux, risipa si pierzare, razbunari pripite si deznadajduite de neputinte, remuschcari si cosmaruri.