[Moroco]

Doar de Mesia e bine sa te temi, doar frica asta ce vine din iubire, din respect, din seriozitate e buna caci daca ti-e frica de Mesia ca de un pacat rau ajuns faraon atunci te vei sminti in frica asta innebunitoare facand cu curaj lucruri rele, nesabuite ca sa scapi din ea, cazand prin ele in dezbinare, caci faptele tale de curaj beroic sunt decat niste razbunari pripite, niste necredinte si frici-furioase exagerate ca niste desfranari labordelatoare ce dau sa te scape prin "mila"-pila egoista euutanasiantihrista-exclusivista.

Si ce poti face tu altceva decat intelepciunea? Nici nu stii ca doar pe ea o poti face si o faci tot timpul fara sa stii, de frica sau cand prinzi putin curaj. Intelepciunea o faci! Insa fara Dumnezeu, fara s-o ceri, fara Mesia, cu ea se face zidirea turnului babel, turnul de apa ce va fi balta, care cazand cu mare faima si zguduind cerul si pamantul cu prabusirea, impreuna cu caderea si cu moartea ta va ajunge o sursa de shuvoaie cu valuri mari, ucigase, o furtuna ispititoare care se va linisti si se va stinge intro balta ce-ti va fi un iad in care-ti vei petrece vesnicia ca bogatul nemilostiv imbracat in purpura si stacojiu, in alb si negru vintigij, o balta-puscarie din care nu mai ai cum iesi oricata intelepciune ai avea stransa, caci de atunci fix intelepciunea cu care ai umblat iti va fi toata desertaciunea desertaciuniunilor care te va tine legat in neputinta si neascultare ca pe un sharpe inchis in cutie, in borcanul minciunilor si faradelegilor unde o sa zaci cu fata in jos, scurs in chipul cel spurcat si umflat de presiuni, revoltandu-te suparat si trist ca esti victima si urland cu reprosuri, hule si amenintari, simtind ca nu poti iesi din locul acela prea stramt si neschimbabil in care esti indesat si apasat spre strivire de te doare capul de la presiuniuni in minciuni.

Deci iata cum intelepciunea e mai periculoasa decat ispitirea satanei, caci de ispitiri te mai apara Dumnezeu sau te mai aperi si singur insa de intelepciune nu te poti apara caci numai pe ea o faci orice faci si fara de rugaciune si de credinta aplicata, fara Mesia, esti hot, esti criminal, esti neascultator si te omoara coshmarul iar vrand sa nu mori si sa scapi te dedai, te dedulcesti si mancand viatza ca sa scapi de rau si de frica ajungi sa innebunesti fiindca nici pana azi n-ai priceput ca nu viata si intelepciunea era de cautat si mancat ci ascultarea si implinirea ei de Credinta credincioasa, ca sa te poti si tu odihni in pace linistit fiindca in furt si faradelegi, in pacate si rautati, in uneltiri, parveniri si profituri, in pile si privilegii, in vina si consecinte grave si rele nimeni nu se poate odihni cu adevarat oricate pile mincinoase gonflate si teroriste si-ar pune si ar lua din gogosile si magogosile minciunii lepadarilor de sine insusi ca sa se ascunda si sa scape mai usor vrand sa nu se vada, si oricat s-ar gasi pe sinele eu si supraEU ca sa se pedepseasca invinovatindu-se cu maxima pocainta inaintea tuturor rabdand rusinea si umilinta aratandu-se smolit, boschetar si murdar, tacut sau limbut, lucrand nebunia si vrajitorind vrute si nevrute pe toate drumurile publice ca sa insele tot la nimic nu i-ar folosi si s-ar istovi in zadar caci si-ar imbraca baalta din viitor ca o nebunie la purtator, pe care o traieste bine mersi inca de aici ca un arici, ca un liliac, un pelican lingusitor, ca o bufnitza si o cucuvea cucucind a ghinion si daramaturi sinistre.

Iar rautatea care face rele din rautate rapind-violand si in timp ce le face sustine ca victima e rea, ca a fost rea, ca e rea si ca va fi rea dandu-se victima in locul lui, el care e singura victima, vrednica si de aia ambalandu-se mai tare si inraindu-se mai mult se razbuna cu rautate tot pe victima nevinovata ce se da cica victima in locul lui in timp ce in haita victimelor inchipuite, el-raul-rautatea se lauda, mangaindu-se cu lingushire in erijare parvenita ca un bucuros euforic, ca un vesel glumet semet si entuziast debordand de speranta, desarta si falsa ca un prooroc mincinos, ca un clei cu sclipici scaparici, ca un happyend de film american prost cu eroi de benzi desenate ce inving raul doar in povestea din scenariu pus la cale de regizor de parca l-ar fi invins in realitate, nutrind tot mai tare dorinta de a crede, tot... pe sfinvers, pe dos, adica afirmand cu putere ca e bine ce face, mandrindu-se afirmand, indreptatind auto-indreptandu-se si aparand cu "dreptate" o falsa supravietuire si o avere crescatoare ce-l tine captiv pe omul rau cresterii ei fara a putea fi ea folosita vreodata la ceva util, nerabdand apartinatorii ei sau invers, folosirea niciunei parti din ea, de frica, oricat de mici ar fi si asta e fix prostia, caci "prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul" ingamfandu-se cat e de mare-rau si vrand sa prosteasca si pe altii asa cum se prosteste mereu pe sine cu necredinta sa feroce, adanca si interioara ca sa trandaveasca, afara la umbra ei, a averii, caci Credinta se foloseste la lucru si daca tooot fugi de ea ca prostul ce se crede destept ajungi un lenesh neputincios plin de bani, ca un rege lacom si putred de bogat care dedandu-se si delasandu-se nu mai e bun de nimic si nu mai poate face nimic, mai ales din pricina nadejdii puse numai in avere, de-o viata de om, incantandu-se si orbind tot privind la cresterea bogatiei sale lucrata cu putori foarte muncitoare, care nu i-a folosit niciodata si nu-i mai foloseste la nimic altceva decat la chinuirea tuturor supusilor si apropiatilor pe care-i deposedeaza de averera lor, pentru ea, punandu-i sa o tot mareasca, s-o spele si s-o frece ca sa luceasca si cu ea sa se mandreasca toti in numele lui ca si cu un bibelou bun doar de spart si de distrus fiindca nefolosind-o niciunii la nimic ci aduland-o ca pe un idol gaunos vor vrea pana la urma impreuna, silnicindu-se unii pe altii, vor vrea a "curati" si "indrepta" in directia in care sa nu o poata folosi niciunii la nimic, la niciun ceva bun de facut, oricat de putin ar avea cineva din ea sau cu ea de facut, traind asa ca cu mamona, in adoratie si sclavie la avere dandu-se ei. Si astfel toti saracii sufera de saracie pentru bogatie strangand si poftind bogatia averilor, dorind pofte si lucrari imbogatitoare, bogatii tot mai multe si mai mari pe care insa nu le folosesc la nimic ca prostii, decat sa se laude si sa-si puna si ei nadejdea in ele desi nadejdea asta pacatoasa ii omoara pe toti imbolnavindu-i, silnicindu-i, istovindu-i si tzepuindu-i la greu si iata deci ca de asta sunt atatea boli pacatoase incurabile si suferinte ce nu pot fi mangaiate, caci toate bolile apar de la frica asta smintita si smintitoare, mitomamoniaca, terorista, faraonica, idoleasca, pacatoasa, innebunitoare caci tuturor le este frica de orice, de absolut orice, mai putin de adevaratul Mesia, de care chiar daca le este frica, le este frica si groaza in mod gresit, nu cum s-ar cadea si s-ar cuveni ci ca de un pacat mic ajuns mare faraon ce se razbuna crunt pe ei ca un rege prost necrutzator, crud si sadic, pervers si rau, aruncandu-i in iad si atunci, de la frica asta ipocrita si lingushitoare din care li se naste curajul cel nebun si nesabuit, indrazneala si razbunarea pripita, scaparea din rau in mai rau le apare toata visarea si dorinta ce le este doar spre rau inca din tineretile lor, spre potopul care nu mai vine, ingrozindu-i ca intr-o silnicie fara scapare, ca un iad de coshmar tot mai mare pe care si-l zidiesc inca de aici lucrand doar cu intelepciune pura, fara greshala, doar din aia de om, om si atat, sustinand ca astfel nu fura intelepciune de la Dumnezeu, nici cunostiinta si nici viata si nici puterea si iata asa fug mancand pamantul si indraznesc sa faca bani murdari si avere in toata vremea doar pentru ca mortii sa-si ingroape sau sa-i arda pe mortii lor, implind ei acest festivism deznadajduitor ca pe o mare datorie traditionala ce in mod fatal nu mantuie pe nimeni, caci e de la lume si de la oameni, de la fatimile lor, iar sufletele urmand tot asa pe mai departe raman captive in minciuna, pe veci... in lumea cazuta a celor suparati si prosti, a celor puturosi si nebuni, a celor rai care fug de Dumnezeu si de Mesia, de frica fiind foarte foarte fricosi, paraciosi, mincinosi, rai, pripiti, nesabuiti, "intelepti"-speriati sa nu cumva sa le mai dea Credinta... si de lucru.