Citat:
În prealabil postat de Moroco
Justitia ipocrita a oamenilor = dezbinare! (adica cearta desfranata, sexy si dezbinare)
|
Si cum se razbuna raului cu rau?... mintintind ca e rau impreuna cu Dumnezeu, reprosand si aruncand vina pe El, vazandu-L ca pe un rau, santajand emotional si strategic pentru a extoarce bunatati, cunoscandu-L doar pentru pile, privilegii si mariri desarte...pentru interese si profit... necuvenit.
Pai asa face nebunul starnit, descurajat ce fuge in ascuns, la demoni, pierdut in rau: se infurie dand sa scape de timp, de ceasul care vine inevitabil sa-l scoata la lumina, vrand sa fuga de la lucrul duhovnicesc, de putoare, urland si blestemand pentru bani si mancare, pentru comoditatile trandaviei, si infuriindu-se intro orbire si o bezna a mintii innecacioasa ca un fum negru, se invartoseaza ca un porc-turbat agresiv, intorcandu-se sa rupa, ca un lup jigarit care se sinucide deznadajduind cu demoralizare sarcastic-justitiara ca sa impresioneze si sa dramatizeze incercand sa scape cu viata simtind ca piere, si ridica mana-imputzocului gonflat, inarmata cu cutit, sabie, sulita, bomba, mitraliera, topor, ghioaga, si loveste repetat si frenetic ca sa distruga, sa omoare, fix in Mesia din bratele preasfintei Fecioare, confundandu-L cu faraon insa socotindu-L pe El viata lui, viata ta, doar ca s-o distruga, sa se sinucida cica, scapand defapt intr-o ”inviere”-”scapare”-”insanatosire” tradatoare prin care s-a si dezbinat de Mesia si de Dumnezeu, caci loveste in mod repetat si fara crutare, ca o pornire care daca a venit trebuie continuata si dusa pana la sfarsit ca hula interminabila, si da, si loveste si se auto-disturge, tradand, ucigand si dezbinand, razbunandu-se raului cu rau, de parca i-ar fi facut rau Dumnezeu, sau Mesia sau preasfanta Fecioara, sau Duhul Sfant, sau Cuvantul, sau crestin-ortodoxia si loveste smintit si mortal, iesit din minti, fara putinta de opunere si de oprire, ca neputinciosii, ca fricosii neputinciosi ce prind mare curaj nebun, tupeu iresponsabil, supunandu-se si facand pe plac, ascultand de porunca satanista fara putinta sa nu asculte, ca-n hipnoza, ca-n armata demonilor, crezand ca se scapa pe sine daca se supune, daca implineste ordinul subliminal, crezand ca a identificat corect raul si ca lovind va fi bine, ca e o dreapta scapare si eliberare din tensiuni si presiuni, ca va fi soare si foarte bine si multa fericire abundenta, cand defapt el se auto-distruge si distruge tot in furia invrtosata reprosand si protestand cui nu trebuie, cui nu i-a facut rau, gresind, mintind ca un mitomamoniaco-depresiv ce se apara prin razbunari mitomamoniaco-depresive, minciuna se apara mintind ca un caine roshu pana la moarte, credincios hotararii gresite ca un cerbicist ce se defrustreaza, ce-si elibereaza energia urland cu ura si rautate, ce-si invinge constrangerea, ce-si rupe lanturile, detonandu-se cu nemultumire ca-ntr-un film horror in care mintile, cugetele si creierul innebunit, provocat, scos din minti, pare ca nu mai stie ce face si nu mai vrea sa stie ce face, si nu mai poate stii ce face, nepasandu-i de risipire, de distrugere, de auto-distrugere, de nebunia care-l inghite brusc preschimbandu-l intr-un vrajmas cu Dumnezeu, intr-un concurent mandru si tupeist trufash, arogant, aflat in stare de conflict, de razboi total, bombanind, blestemand si sustinand din adancul persoanei gonflate si infuriate ca o gogoase ca cica lui i s-a facut rau din pricina lui Dumnezeu... asa ca se razbuna pripit ca un pagubit ce vrea sa fie singur si mandru asa ca toata lumea, cerand sa fie lasat in pace in iadul sateic si-n singuratatea in care se baga cu de-a sila de parca ar iesi din rau si ar intra in rai si odihna, consumandu-si puterea si energia ca un laudaros amenintator si foarte nervos.... suparat ca are de-acuma un foarte greu pacat... simtindu-se deznadajduit si zdruncinat ca un rahat ingamfat si mandru de ceea ce a ”realizat” prin pacatul cu care s-a razbunat in chip bossumflat ca un victishefur descreierat.