17. Când s-a dat oamenilor Descoperirea supranaturala?
Această Descoperire s-a dat de la facerea primilor oameni, în rai, până la venirea Mântuitorului, care a încununat și a desăvârșit Descoperirea. Această lungă durată - 5508 ani - se poate împarți în trei părți: Cea dintâi se întinde de la facerea primilor oameni, până la darea Legii Vechiului Testament.
Această primă parte se împarte la rându-i în două: 1) de la facerea primilor oameni până la căderea în păcat; 2) după căderea în păcat. Descoperirea se înfățișează potrivit stării omului din aceste două răstimpuri.
În rai, omul s-a bucurat de o Descoperire directă din partea lui Dumnezeu, Care-i vorbea personal.
Dumnezeu îl povățuia și-l conducea direct, îl învăța despre Sine, despre legătura Sa cu omul și rostul acestuia în lume și petrecea împreună cu acest om.
Partea a doua a Descoperirii începe odată cu darea Legii Vechiului Testament; ea cuprinde toate veacurile – aproape 14 – călăuzite de legea lui Moise și de prooroci și se încheie odată cu venirea Mântuitorului.
Această parte a Descoperirii nu e deplină, ci
pregătitoare pentru Descoperirea cea deplină. Sfântul Apostol Pavel o numește „călăuză către Hristos” (Gal. 3, 24).
Partea a treia a Descoperirii este aceea a plinătății harului si adevărului (Ioan 1, 17).
Ea începe odată cu venirea Mântuitorului și se încheie cu ultima scriere a Noului Testament. Ne găsim pe treapta cea mai înaltă a Descoperirii dumnezeiești făcute în persoana însăși a Mântuitorului, Care ne dă deplina cunoaștere despre Dumnezeu, ca Acela Care este Însuși Fiului Dumnezeu (Matei 11, 27; Ioan 17, 6).
Sfântul Apostol Pavel spune aceasta în chip hotarât: „
În zilele acestea mai de pe urmă (Dumnezeu) a grăit întru, Fiul” (Evr. 1, 2), și tot el o lămurește, arătându-i și scopul: „Făcându-ne cunoscută taina voii Sale după buna Lui socotință, astfel cum hotărise La Sine mai înainte, spre iconomia plinirii vremurilor, ca toate să fie iarăși unite în Hristos, cele din ceruri si cele de pe pământ întru El” (Efes. 1, 9-10).