Citat:
|
În prealabil postat de PadreCory
De ce oare nu pornim intotdeauna in dialogul nostru de la ce ne apropie atunci?
|
Pai eu zic ca desi avem identitati diferite, daca ne raportam la alte confesiuni sau religii, suntem oarecum apropiati. Insa in discutiile dintre noi intervin intotdeauna cele ce ne despart. Daca cercetam istoria, intelegem si de ce. Din partea nimanui nu s-a exercitat o presiune asupra ortodoxiei ca cea venita din directia catolica. Multi ortodocsi s-au aflat sau inca se afla sub dominatie musulmana, dar aceia nu au incercat sa ne strice credinta asa cum au incercat catolicii. De ce exista aceasta obsesie la catolici sa ne impuna si noua credinta lor? Nu intelegeti ca n-o sa acceptam niciodata teorii cum e aceea ca papa este loctiitorul lui Hristos, inventie tarzie, din sec. 12? Sau ca papa este infailibil, cand exista papi eretici, unul din ei fiind condamnat de un sinod ecumenic? Sau ca papa este capul vazut al Bisericii, in timp ce dintotdeauna s-a crezut ca Hristos este capul Bisericii? Si intrebarile pot continua, daca ne extindem la alte subiecte.
Renuntati dvs la adaosurile introduse unilateral in credinta si asa ne vom apropia. De ce vreti sa copiem si noi inovatiile voastre cand se stie ca Biserica veche nu credea in asa ceva? Aceasta lipsa de sinceritate a discursului catolic este foarte suparatoare pentru ortodocsi. Daca studiem oricare din punctele de credinta care ne diferentiaza, oricine se poate convinge de acest adevar istoric: papismul reprezinta o doctrina mai noua.
In concluzie, papismul a fost si continua sa fie un pericol pentru ortodoxie. Pentru ca sunt multi ortodocsi neinformati, care s-ar putea lasa lesne amagiti de discursul irenic practicat astazi de catolici, este bine ca diferentele dintre noi sa fie facute cunoscute. Adevarul este de partea ortodoxa, asa ca noua ne foloseste transparenta. Catolicii ar vrea sa nu se vorbeasca de diferente, ca sa atraga pe cei ignoranti.