[Moroco]

E vorba de derulajul pe care il faci pana la intalnire odata ce s-a fixat momentul intalnirii devenind inevitabil si imposibil de evitat. In derulajul infricosator in care explodezi de frica, furie, indignare si revolta amestecata cu autoaparare declansata de senzatie de moarte si de sclav invins, rusinat public si devenit un paria, un nebun de ne-primit nicaieri, fiindca provoaca o stare nasoala de stress si panica, disperare, frica, griji, chinuri de nestapanit in mediul inconjurator, neputand face fata datoriilor si obligatiilor ce decurg din protocolul intalnirii cu sheful, deci acolo in derulaj tise deschid portile iadului ale tradarii, ale demonizarii bruste, ale ipocrizarii, ascunderii, inselarii, jucarii teatrale de personaje, caci nu poti sa te intalnesti cu nimeni fiindca tu parca nu poti fi decat asa cum esti in singuratatea in care trandavesti, dormi, te imbogatesti din profituri, devi sef si stapan ca parazitul si cand sa vrei sa mergi sa te intelnesti apare senzatia de hot neprins, de excroc, de element negativ ce culmea ajunge sa-si puna semn pe frunte sau pe mana dreapta ca sa scape de ziua dreptatii mai usor, si asa da sa mearga totusi la intalnire tremurand de frica si de groaza pe interior sustinand ca-s emotii. In derulaj, defapt omul pacatos si fricos e stapanit de al 8-lea imparat, ala care nu este ”dar” va fi, care a fost si cand vine va sta putina vreme... adica e imparatul imparatilor, din randul celor 7, fiind cel mai periculos imparat impatimitor al iadului care-i silniceste pe toti sa dea stapanire satanei si sa stea pe scaunul diavolului pret de un ceas, ceasul in care ti se deruleaza parcursul pana la momentul in care o sa te faci de kkt definitiv si iremediabil, de atunci fiind socotit un nebun ce aude voci, defapt demoni, adica porti ale iadului care te inghit si te corup in aceasta perioada a derulajului, a invartelii benzii si a invartosarii inimii ca o cochilie demelc ajungand sa te razbuni pe Dumnezeu, mintind, devanind brusc dintr-un curajos credincios o leguma traumatizata de neputinta si lumea care te va stii asa cine esti si cat de prost si de nebun fraier, crud si isteric ai ajuns, urland pe strazi, pierzandu-ti sirul cuvintelor, al propozitiilor, uitand si neputand sa-ti amintesti cuvintele din fraza pe care o aveai de spus, neputand sa spui parti din poveste, producand rumoare, aparand momente jenante si penibile, caci povestea nu mai are sens, gust, bancul nu mai are niciun haz, glumele devin proaste, gresite, sarcasmul si critica devenind o cearta dementa de descreierati si psihopati...

Asa ca Domnul desi e prezent intru credinciosi, El vine... si daca incerci sa pregatesti lucrurile si sa le gatesti ca sa fie totul cum vrei tu, cacica numai asa poti face fatza intalnirii, atunci n-ai cum sa poti scapa de fatarnicie si ipocrism ascultand ca fraierul de femeia ta cea rea, de placerea care te ia sa-ti dea sa bei si sa fumezi, avand impresia ca asa iesi mai usor din cosmar.

E o problema a inchinarii, a ascultarii si a slujirii in desert acolo in derulaj! 600+60+6 se deruleaza involuntar imbogatind si va fi egal cu momentul culminant al derulajelor tragi-comice ce te marcheaza pe veci. Vai noua, ca e chin maxim cu razbunari, ciuda, pomeniri de organe, hule, razvratirii, sfidari, exchibitionism, orgolii, urlete si fuga de la locul intalnirii... ca sa te ascunzi in streang ca Iuda, sa nu fii nevoit sa stai inconjurat de lumea care se mira de ce poti sa debitezi in timp ce-ti tremura fata si genunchii neputand sa legi doua boabe ca-n atacurile de panica... timida. Si sindromul derulajului nu se vindeca cu trufia facand pe puternicul, grozavul, coolrajosul ce-si permite sa devina moartea si sluga ei care-si permite sa ia cunostiinta, dand cu cutitul apoi ca sa faci chipuri cioplite dupa ce le-ai turnat barfe si vrajeli tuturor fraierilor in urechi si in suflet venin ca sa scapi de suspans, de adevar si realitate caun nedreptatit, ca o victima, ca un parazit profitor ce nu suporta miscarea, ascultarea cu credinta credincioasa aaltora mintind ca e sclavie in timp ce el e defapt sclav impatimit al tuturor viciilor si pacatelor pe care le socoteste bunastari in timp ce sta intalnit si unit in sindicate cu slugile cele necurate din vazduhuri cu care coabiteaza bucurandu-se de tzepuieli si perforari in marirea de sine ce pofteste laudarosenii pe interior de distrugator, ce stie sa frece menta la caldurica toata ziua si noaptea pe bani publici in mod populisteric, artistic si ”savant”.

Nu poti si devii penibil vrand sa dai impresia ca poti. Iar daca nu poti cum o sa vrei sa te intalnesti cu cineva? Deci vei fugi si te vei insingura sau vei deveni fatarnic si ipocrit umbland cu vrajeala si pacaleala in ciuda faptului ca stii ca te vede Dumnezeu si-n gaura de soarece daca te ascunzi. Deci n-ai scapare si inevitabilul te omoara. Doar plansul speriat te-ar putea scapa din capcana insa esti impietrit. Asa ca-ti zic adio!.. fericitule.

Nu uita ca naravul asta il avem toti de la Adam, la Kain, la regii lui Israel afara de David si Solomon, de la Iuda Iscarioteanul si pana la minepacatosul, deci e o carenta de caracter, de crestere, e o nesimtire si trufie neputincioasa ce tine de firea slaba umana, asa ca nu deznadajdui citind psalmii acestia care trebuia sa-ti desluseasca sufletul lipit si incalcit, ca sa ai discernamant si sa nu cazi in ziua cea grea... in tradare si abandonare, in hula si amenintare, ci sa iei aminte si sa faci rabdare, pace si rabdare caci doar prin rabdare in Adevar ne putem elibera si mantui... urmand Cuvantului.