Citat:
Oare cine poate pricepe si intelege ca rabdarea Domnului e razbunare si ca razbunarea Lui e rabdare si mila?
Mai e cineva care sa poata sa priceapa si sa inteleaga sau ne-am facut cu totii netrebnici pana la unul, ala unul care i-a omorat pe toti cei din jur si apoi se plange speriat ca e prea singur.
Iar omul si razbunarea lui e arma prostului cu care se face si se desface peste tot ca un capac ca sa se desarte in sus si in jos ca firezul ce devine fulger sultanist daca-l infurii si-i spui adevarul Adevarat despre el insusi, cum si cand a tradat, cazand astfel din Cer pe nisip unde privind pe tableta vrea sa uite si nu vrea sa stie ca vin si shuvoaiele si daca nu-l ia cu fulgi cu tot atunci il inghite nisipul devenit miscator cu castelul de carti cu tot, caci mare ii va fi prabusirea.
|
Si in ererelatzii ”nu te impreeretereenii cu ganduul” ce produce chororoana de spini, de tzepi tzepari tzepuitori intzepatzi! (sf. M. Asc.) Dar mai rea e prereteenia familiarista cu lumea si orice tovarasie, caramaderie, colegialitate, ultrasie huliganica de membrii asociati, echipa, gashca de bagabonzi, betivi, sexo-drogopati, batausi, hoti, criminali, agenti, spioni, iscoditori, prieteni impreunati, doi cate doi, care-si satisfac nevoile barbarbartistice impreuna de parca s-ar sustine unul pe altul fiind nedespartiti ca niste colegi de scoala, de clasa, de banca, ca niste vecini ce au crescut impreuna si se joaca impreuna nedespartiti pierzand toata vremea bantuind pe camp si prin oras in dorinta de a trai senzatii tari, meciuri, distractii, inhaitari blestemate prin localuri raufamate. Acolo in preeterenia naiva se afla demonizarea, acolo locuiste duhul satanist, antihrist, caci omul nu asculta si minte ca este prieten bun altui om sau animal. Se ”iubesc” intrun duh ipocrit si parshiv, lash, tradator, inshelator, lingushitor, grozav-isteric, pierzator, acolo nu este decat un profitor interesat de specula si privilegii, de comoditati si batjocuri, de glume proaste, lasandu-se prietenii mai timizi in seama celor mai obraznici, nadajduind in puterea din trufia liderului pe care-l linguseste prieteneste pana se cearta si se bat din te miri ce prostii cand se imbata ca sa se dea mari, unii mai mari si mai tari ca altii, inselandu-se si furandu-si iubitele, banii, mancarea, barfind si stricand, sabotand, injunghind pe la spate. Acolo-i duhul rau si ipocrit ca sursa de boala duhovniceasca, morala... in preretenie!.. pretenia ultrash ancestrala ce mentine legaturi si conexiuni arhaice, isorice-isterice-isturice, conectate ca-n matrix, purtand cugete, atitudini si limbi de acuzare si razbunare prosteasca, reactivandu-se prin frico-furie arahiaca, veche si adusa in prezent, ca o noapte a mintii ce-ti suge energia si-ti da nebunia, mentinandu-ti in ascuns agresivitatea urata, neagra, mare si tare, instinctuala, intinzandu-si umbra si intretinand ruperea si dezbinarea inconstienta, de Vitza si de Dumnezeu, prin nemultumiri, acuzari si reprosi la adresa Lui si prin inima rece ca gerul si fierul ruuginit si pamantul bocna impietrit, rugandu-se, implorand si cerand cu milogeala insistent-cersetoare, disperata scapare din Har si avere pentru moliile putrefractiei si nadajduind ca tzepuitul naiv neputincios si lingushitor in orice altceva ca o victorie si scapare... desharta, deshertificatoare spre desertaciunea desertciunilor si vanarii de vint, vantul duhovnicesc curat, bun si subtire al adevarului Adevarat.