Citat:
În prealabil postat de cozia
Parerea mea este ca un profesor de religie trebuie sa incerce in primul rand sa si-i apropie pe elevi, sa se imprieteneasca cu ei si asta se face numai prin jocuri, proiecte si sporturi impreuna, macar o perioada la inceput sau in mod alternat cu studiul interesant, nu dogmatic al credintei ortodoxe. Elevii trebuie sa vada ca "popa" stie si fotbal si atletism, ping-pong, jocuri comunitare si educationale, glumeste samd.
Dar bine, pentru asta trebuie sa ti se asigure de catre directorul scolii, de inspectorate, mana libera si flexibilitate de a modela programa in asa fel incat nu numai ca nu vor chiuli ci vor astepta cu nerabdare ora de religie si mai ales pe tine invatatorul lor iubit.
Credinta creste incetisor, chiar foarte incet, pe om pe copil. pe adolescent, nu trebuie fortat nimic. Acolo-i secretul! Plus povesti cat cuprinde.
Sistemul de invatamant este totusi prea rigid pentru a intelege asa ceva.
|
Corect! Cu forța nu se face nimic. Trebuie creat un mediu în care copilul sa se simtă foarte fericit și atras de religie. Cu timp, și cu rabdare, lucrurile se vor așeza înspre bine.
La urma urmei, exact asa cum ai spus: creștinul trebuie sa aibă răbdare, sa aștepte și sa facă lucrarea Bunului Dumnezeu la momentul potrivit