Citat:
Absolut corect. Dacă suntem în situatia în care iubim cele pământesti dar Nu vrem] Nu ca nu putem sa iubim pe Duhul Sfant si pe Dumnezeu, atunci înseamnă că suntem orbiti de abisul pacatului primordial al mândriei, care este ca o poarta necurata si pentru restul păcatelor.
Când ne lepădam de ego, în schimb, închidem poarta ce duce către abisul primordial al mândriei si urcam pe scara virtutilor, a Bunul Dumnezeu, a Sfiintilor Părinti si a Îngerilor, si a Duhului Sfânt si Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu
|
Frica satanica infuriata in mandrie=(neiubirea de Mesia, neprimire, nesimtire) iti da constiinta pagana a ideii sa vrei brusc, pe neasteptate, sa folosesti arma, sa dai cu cutitul in Dumnezeu dand sa te aperi ca din reactie reflexa, crezand ca scapi de frica, de stress, de presiuni, de incoltire, sustinand ca nu mai poti sa suporti (raul, frica, stresul, acuzarea, nedreptatea...) si atunci te apuci ca iudacii si faci ce stii tu ca ai de facut... (blestem, crima, razbunare, distrugere, violenta, hula, tradare, sinucidere, iad).
E un psalm al nerozilor psalmul asta nenorocit al pierzarii in bani negrii murdari fiindca nerozia consta in faptul ca cu cat se poarta Dumnezeu mai bine cu vinovatul, cu atat mai mult el se razbuna mai crud, mai crunt pe Dumnezeu oricat ar fi de mic Trimisul Lui, un embrion neajutorat si nevinovat, loveste nerodul ca descreieratul de parca l-ar ameninta ceva... o repetarea ingrozitoare a unui rau ce l-a marcat pe viata, asa ca o frica satanica infuriata. Iar daca a indraznit nebunia si a muscat lovind atunci se simte complet pierdut stiind ca n-are Cine sa-L mai salveze daca tocmai l-a ucis pe Salvamarul care-l salva din innec, din scufundarea in adancurile cele mai intunecate ale caracatitei mamoniace abisale postprimordiale.
(”Nu vreau sa fiu satana, nu vreau sa fiu satanist, nu vreau sa fiu sateu sateic, nu vreau sminteala, nu vreau sa ajung sa nu veghez si sa nu ma apar de lume, de demoni, de ispite si pacate dand ca prostul sa ma apar de Dumnezeu si de sfinti, nu vreau sa fiu satana, nu vreau sa fiu satanist, sateu-sateic, lenesh-deznadajduit”... asta ar trebui sa-ti zici ca antidot in Credinta cand vine glasul duhului rau sfinversor care iti da mereu imboldurile mortii ca sa vrei, sa vrei, sa vrei nefacuta si sa cedezi fricii satanice ca nerodul mintzind si cedand copilareste cu naivitate corupt-descreierata, speriata, revoltat-coolrajoasa.)