[Seraphim7]

Așa cum am spus, n-am pretenția de a fi nici naționalist, nici dacist,nici zalmoxisnist și cu siguranță nici măcar parte a actualului curent suveranist.

Însă nu pot nega că sunt român, fiindcă m-ar contrazice buletinul și certificatul de naștere.

Am avut de-a lungul timpului extrem de multe curiozități și foarte multe lucruri sau locuri care m-au atras.

Să nu mai vorbesc despre vise(in sensul vis din timpul somnului), despre care am mai vorbit și chiar am inceput și un topic,dar îmi place să menționez anumite vise in diferite contexte.

Iar în acele vise,mai ales ca și copil, mă aflam în diferite locuri despre care doar mai târziu am aflat unde ar fi fost localizate, să zicem,”geografic”, deși în vis era practic probabil un loc paralel cu realitatea.

In multe vise era o plecare a mea spre anumite locuri,sau mă găseam in unele unde aveam acea senzație de împlinire sau “acasă”.

Deci tendința de evadare sau căutare a altor locuri și găsirea acelui “acasă” o aveam de mic copil, ceea ce arată că nu mă indentificam nici măcar de atunci cu locul unde eram că aparținându-mi sau aparținând eu acestui loc.

Pot menționa locuri precum Chicago sau Munții Stâncoși despre care visasem înainte să văd filme sau să știu despre existența acestora, data fiind vârstă mea.Abia ulterior crescând am aflat despre ele.

Însă mereu in acele vise atunci când plecam sau eram in acele locuri era un mare sentiment de împlinire și regăsire a ceva ce încă nu știu ce se vrea a fi.

Însă nu pot nega nici visele recente despre care am menționat și aici în legătură cu “pământul dacic strămoșesc” pe fundal de doină in timp ce eu “zburam” in înaltul cerului deasupra acestuia.

În primul rând eu vreau să-mi găsesc identitatea mea personală,iar pentru asta n-am cum să nu caut și identitatea neamului și nu în ultimul rând a întregii umanități.

Noi trebuie să ne regăsim fiecare în noi înșine și în mai ales în celălalt de lângă noi.

Iar dacă vorbim despre asta ,a privi în urmă este chiar o privire in viitor pentru a înțelege prezentul.

Demistificarea nu prea este pe placul gândirii noastre,mai ales fiindcă noi încă ne mișcăm și ne-am plimbat mii de ani ascunși în această ceață și învăluiți în taine pe care nu prea ne-a plăcut să le smintim.

N-am văzut sau am ales sa vedem doar in niște parametrii foarte superficiali,fiind mereu orbiți de strălucirea ce era și este mereu in jurul nostru.

Ceilalți au văzut doar strălucirea și au luat mereu ce noi am aruncat că și cum n-ar fi al nostru,ca mai pe urmă să ne vedem jefuiți de comorile pe care alții ni le păstrează.

Acuma eu nu zic că ar trebui să-l băgăm pe Zalmoxis în Catedrala Mântuirii Neamului și să ne închinăm lui, nici să ne batem koson (moneda dacică) sau punem Lupul dacic pe steag.

Bine că dacă tot suntem la acest aspect,am putea pune rapsodia lui Enescu că muzica pentru imn și versuri de Eminescu și deasemenea as scoate roșul din steag și aș pune verde,că doar nu suntem desert ci plini de verdele pădurilor și al câmpiilor.

Dar să nu mă duc chiar așa departe….

Adică “în aste mâini mai curge un sânge de …roman “.Serios?

Pai “barbarii de tirani” cine sunt?

Doar otomanii oare?

“Măreața umbra “ a lui Matei Corvin,nu a fost chiar “romană națiune”.

“Păstrăm cu fală “...”Un nume de Traian”

Ce facem???

Deja mă doare capul…

E ca și cum Zelinski și-ar face imn dupa ce îl cucerește Putin și ar zice “Slava Rusia, mărețul Putin care ne-a eliberat”.

Măi oameni buni,chiar nu vreau să exagerez,dar este odios cum nu numai ca s-a exclus total elementul Geto-Dac,care suntem noi ca popor la origine,dar s-a impus elementul străin.

Adică ți-au stat câteva sute de ani niște străini și gata ești deja urmașul lui Traian nu al lui Burebista și Decebal.

Parcurg cu greu și acele cetăți dacice care au fost înlocuite de cele romane și istoria parcă vrea sa le uite pe cele originale.

Știți cum se numea cetatea dacică din Alba Iulia?

Nu Apullum,ci Apoloun,iar dacă vrei mai multe detalii despre o găsești sub numele de Piatra Craivii, adică fără nicio legătură cu numele ei real.

Însă Apullum este chiar o latinizare a lui Apoloun.

Iar aceste practici există aproape de fiecare data când dorești să cauți informații despre orice vestigiu , documente sau informații despre Geto-daci.

Și nu mă refer la faptul că romanii au cucerit și transformat sau reclădit cetăți sau castre pe cele dacice.

Nu despre asta e vorba, întrucât acest proces este unul normal pentru in cuceritor.

Mă refer la cei care în mod voit ascund și reneagă și distrug elementul Geto-dacic din istoria noastră.

O sa revin imediat asupra acestui aspect, însă ce este intrigant este cât de mult s-a redus importanta fiecărei cetăți dacice la origini,in defavoarea romanizării acestora.

De parcă noi existăm ca popor doar de la romani incoace,iar ce a fost înainte chiar nu a interesat și pare că nu mai interesează pe nimeni.