[Moroco]

Nu crede nicicum exact ca victima gretoasa ce acuza pe Dumnezeu pentru ca nu-i convins... prin silnicie! Cica daca nu-l convinge Dumnezeu prin silnicie nu va crede! Si cum Dumnezeu nu face binele pe o cale rea, cum El nu silniceste pe nimeni, ramane ca nedreptatitul fricos-furios pe nedrept sa nu creada si sa se razbune dupa formul ”daca (minciuni) atunci (rautati desarte)” si necrezand sa bage-n el ca spartul (inclusiv satane, satani, demoni ca-n comunionistii suparati ce se unesc, oricat ar fi de gretos si chinuitor, sa se razbune) si sa o tina ca betivul pe mitomanie cronica ingretosatoare pe care o imparte si la altii din belshug razbunandu-se pe nedrept ca smintisorii-spintisori ”jigniti” ce se dau loviti in pila, trufie si putere sustinand ca se jertfeste imitand desertii, atata poate, sa imite... pentru ca cica i s-a facut rau... vrajeala de tradator agresiv deznadajduit, infuriat-speriat, cand defapt insfarsit cocopilului i s-a facut cel mai mare bine... pocainta completa, find intors de Iubire de la demonizare (de tip small-smile joker poker-face cu piatra la inima, singur inaltandu-se in desertzi in batjocuri sarcastik agresive sinucigase sau tradator fofilandu-se si pilindu-se amagitor ca un pui de barster-sclaverete) la ingerificare divino-umana, mila curata, credinta, imblanzire si smerenie in suflet.

Practic ”printisorul” amarat se minte sustinand suparat, mereu caraind a pagube, ca i s-a facut ”rau” (de catre Dumnezeu) cand defapt i s-a facut cel mai mare bine, mult si mereu!.. si oricat ii spui nu vrea sa mai creada, nu vrea sa te creada, contrazice auto-indreptatit... cerand sa-l convingi cumva prin silnicie, stand la cotitura si fiind gata sa se razbune ”raului” cu rau. Lucru care este o uraciune, caci Domnul nu iubeste silnicia ingretosatoare... da deloc deloc oricat desertii cu faradelegi desarte in relatii o fac cica in numele Lui ca sa-i desertifice pe toti fraierii dupa formula tzepuitoare a curajului pe sfinvers, ”de frica desertilor sa faci desertaciuni ale desertaciuniunii pe 'placul' desertilor”. Le-ar fi placut sa-i omori crezand in Hristos ca de aia te tot cauta si te bantuie vrand sa moara beroic, iar tu in loc sa crezi le faci pe plac pacatului si desertaciunii de frica ei. Curajul era sa fi facut mila curata si nu jertfe de sclaverete supus orbeste la barster-shefii ce arunca vina pe Dumnezeu prin numele Sau... pe care L-au luat... cu tupeu... ”responsabil”.

Risporcii zburatori deserti cresc risiporci si purcelasi agresivi capiati care se-ntorc sa nu creada si sa dezbine ca fraierii ce-si fac singuri rau neputandu-se lepada de mincinile care-i alinta si-i incanta la personajul sufletel, defapt un berou de minciuna... nebuna, o imitatie. Va fi in mare rusine deshertul oricat are el impresia falsa ca-i jmecherash slavit si vrednic pentru adunarea multa in care se lauda adunand risiporceala.

Deci papagalul si maimutza imitand ii vindeca pe altii, ei ramanand in boala ca risiporcii oricat imita, oricat pot... sa imite. Atata pot... sa imite, pilindu-se ca pot, laudandu-se ca pot... sa imite... poarta iadului, ea profita si se vindeca pentru ca e imitata in timp ce ei bolesc la nesfarsit ingretosati incurabil. Pot sa imite si cu cat imita mai mult le este tot mai rau si sunt chinuiti tot mai groaznic de pacatul din relatie, nevazut si neluat in seama si stand bine mersi acolo in adancul butoiului din relatia in care si-au turnat faradelegile si pacatul cu care se joaca jucand tot felul de personaje sinistre pe care le imita nestiind ca imita.

Practic e un pierzator ce se crede-nvingator in mod pripit pentru ca a izbutit sa se minta indreptatindu-se in desert, reonorandu-se in demnitatea pierduta si puterea umilita, desi in mod evident a invartosat, lucru nerecuoscut si negat, uitand ca el in blestem a imitat un alt desert pilit cu care s-a ispitit crezandu-se mare asociat daca s-au imitat dandu-se fiecare in desert... cel ce a castigat.

(Pârâșul se dă pârât vrand sa-si distruga piratorii care-i devoaleaza planurile marshave. Cu alte cuvinte esti mintit, lingusit si ispitit la rabunare pripita pe Dumnezeu (pentru ca cica ti-a distrus imaginea puterii) si cedezi tradand, lasandu-te mituit... sustinand ca nebunul ca ti-a facut rau pe nedrept dinadins doar ca sa-ti faca rau. E tzeapa si mandrindu-te in invincibilitate indiferent de adversar ajungi sa te razbuni incontinuu ca sa-ti intretii supararea pana te pilesti de tot amenintand cu autodistrugerea ca sa santajezi emotional si sa te scoti nedreptatit, sa scapi si sa-ti recuperezi onoarea imaginii puterii... daca nu cumva cedezi de tot frico-furiei pripite si distrugi de tot rupandu-te cu toporul, macelarind iubirea cu cruzimea celor reci si cruzi la inima, prosti si nebuni la cap, fara suflet, fara mila, ca sa ramai in blestem, iubind mai mult putoarea si blestemul, mancand din pacat pentru placerea minciunii pe care ai si facut-o dandu-te sfant, pentru a scapa de insistenta umnezeilor desherti care te scot din minti frustrandu-te cu insistenta lor desarta ca sa-i imiti voluntar tradand si tu ca ei ca sa te odihnesti in minciuna caldicica din cotlonul ipocrit al tradarii sinepasarii unde te ascunzi in tine, ascunzandu-ti faptele si istoria vietii tale, interesele sicompromisurile, coruptia, colaborationismul, ispitind ca vicleanul inghitior de oua ca sa poti manca, dus de pofta, sufletele de copii nevinovati, de mai mici ce te iau in serios si de bun desi tu esti un sharpe travestit cu cap patimash patern, paternul minciuniunii.)