Citat:
În prealabil postat de CristianR
Eu unul cred că singurul păcat care mă poate afecta, întina, este al meu propriu, în timp ce păcatul celui care se închină la biserică, lângă mine, nu are cum să mă atingă, mai ales dacă nu i-l cunosc. Iar dacă el l-a făcut cunoscut, mă poate afecta, într-adevăr, dar numai dacă-l judec sau îl disprețuiesc, negăsind în inima mea puterea de a mă ruga pentru el și dorința sinceră de a-l ajuta în vreun fel.
|
Frate drag ține cont că până și funcția de îngrijitor, clopotar, sau vânzător la pangar e reprezentativă pt Biserică, în interacțiunile astea se ating și lucruri sfinte folosite la slujire, deci trebuie grijă mare cui i se încredințează, altfel notorietatea negativă se va răsfrânge și asupra imaginii Bisericii.
Citat:
În prealabil postat de John Doe
Deci a cunoaște păcatul altuia este o ispită, care mă poate coborî într-o stare mai joasă decât a lui, făcând din mine un ipocrit, prețuindu-mă mai mult decât pe celălalt, dar străduindu-mă în același timp să par virtuos, smerit sau milostiv. Asta în vreme ce el, dacă este doar ignorant, dar neprefăcut, se poate pocăi și, ca atare, curăți mai ușor.
|
E vorba de o sfială pe care trebuie să o aibă omul aflat în procesul de despătimire, oare nu cumva cel care se dă cucernic la Biserică dar face altceva în privat și e într-o formă continuată de păcătoșenie e adevăratul pericol ?
Cum se poate pocăi o inimă care se complace și în păcat și în formă exterioară ?
Citat:
În prealabil postat de CristianR
Citatul pe care l-ai pus tu, Iorest, este al Sf. Ioan Botezătorul, om a cărui inimă ardea pentru Dumnezeu și care dorea o cauterizare a rănilor făcute de păcat în omenire, o extirpare a răului din lume, anticipând Judecata. Hristos îi arată, însă, că acum este vremea milei, a cernerii grâului de neghină. Judecata va veni la sfârșit și este a Lui, nu e treaba noastră să punem mâna pe secure și să tăiem pomii neroditori (ar trebui să încep cu mine însumi), nici să plivim neghina din grâu. Căci până la sfârșit nu vom ști de care parte ne vom afla și nu putem spera decât în mila lui Dumnezeu. Și nu doar pentru noi înșine.
|
Era vorba de principiu - întâi roadele de pocăință - apoi botezul, nu să coexiste și Botezul făcut pt public și viața dublă.