Citat:
În prealabil postat de Iorest
Nu înțeleg cum de funcționează afectivitatea asta dusă la extrem față de niște animale, te crezi cumva stăpânul și un fel de dumnezeu local fiindcă stau bietele făpturi la mila ta să le hrănești ?
Ești dependent de acea autoritate care ți-o conferă faptul că le dai mâncare când vrei, îi plimbi când vrei și ei mai trebuie să dea și din coadă că tu-i condiționezi ?
Știu oameni care au urmat cariere dedicate îngrijirii animalelor, medicină veterinară dar nu exagerează cu nr animalelor de companie, își dau seama când un animal mai poate fi salvat și când nu și nu exagerează nici cu RMN-uri pt animale și alte proceduri scumpe.
|
Găsesc de vina cultura Internetului, iar în unele cazuri probleme psihice. Când acestea doua sunt combinate, e dezastru. Pe Internet acum am ajuns sa avem canale precum ala cu pisica din New York *Chase* care e atat de pozata și filmata, e pur și simplu exagerat ce e acolo.
O cultura sănătoasă implica exact asa cum ai spus și tu, sa se înțeleagă când animalele nu pot fi salvate și ca nu pot fi salvate toate. La urma urmei, casa noastră sau apartamentul nostru nu poate fi nici lacul din Antarctica pentru foci, sau Ecuadorul pentru Tucani sau alte animale ce au probleme de supravietuire.
Și da, e o diferență între a avea o cariera dedicata pentru îngrijirea animalelor, și alta e ce se întâmplă în cazuri grave care mai mult chinuie animalul, decât sa contribuie la sănătatea fizica și psihica a acestuia, tinandu-l în condiții precare (spatii mici etc.) și forțarea animalului sa împărtășească mediul cu alte specii, uneori specii rivale animalului în cauza.