[Andrew]

Nebunul pentru Hristos, Anton Ivanovici spunea: „S-au târguit bine”. Aceasta însemna că atrăgeau la ei, prin înțelepciune și smerenie, mulți frați care veneau pentru îndrumare duhovnicească. Alături de ei s-a retras, ca să se mântuiască de adâncă deznădejde, chelarul mănăstirii, părintele Evdochie care, îndeplinind treburile lumești, nu putea să se elibereze de unele patimi cum ar fi mânia.

Cuvioșii schimnici i-au arătat adevăratul drum către întărirea inimii, iar el a înțeles știința smereniei părinților, a început să se smerească și să renască, iar ulterior a devenit el însuși învățător pentru frați.

Numele lui Leonid și al lui Teodor întotdeauna se aflau pe buzele lui. Egumenul mănăstirii, părintele Inochentie, era indignat de faptul că schimnicii i-au luat ucenicul și s-a îndreptat cu o reclamație la Petersburg, către mitropolitul Ambrozie. Astfel, de la Petersburg a sosit o comisie, schimnicii au fost reabilitați iar egumenului i s-a făcut o mustrare puternică.

Însă cunoscând firea omenească, schimnicii s-au temut să mai rămână la Valaam, mai ales după ce prințul Golițin a vizitat mănăstirea și le-a acordat o atenție deosebită. Astfel s-au strămutat la mănăstirea Alexandro-Svirsk.

În anul 1820, împăratul Alexandru I a vizitat domeniile din partea de nord. Drumul său trecea aproape de mănăstirea Alexandro-Svirsk. Trăind acolo, părintele Teodor și cuviosul Leonid, cu respect i-au propus starețului să se pregătească să-l întâmpine pe împărat, deși în itinerarul acestuia nu era pomenită această mănăstire.