[Andrew]

Părintele stareț a ascultat sfatul schimnicilor și în ziua menționată de ei l-a așteptat pe suveran la poartă. Între timp, pe drum, împăratul, după obiceiul său, i-a întrebat pe vizitii ce locuri sunt acelea și care le sunt locuitorii. Apropiindu-se de drumul unde stătea o cruce ca semn al așezământului monahal, arătând calea către acesta, împăratul a întrebat: „Pentru ce este această cruce?”. Aflând că nu departe se află mănăstirea Svirsk a poruncit să pornească într-acolo. Apoi a început să întrebe ce fel de mănăstire este și cum sunt călugării.

Vizitiul, care fusese de multe ori acolo, i-a răspuns că în ziua de azi a devenit mai bună decât era înainte. „Din ce cauză?”, a întrebat împăratul. „Nu demult au venit acolo schimnicii Teodor și Lev, acum și la strană se cântă mai bine și în toate există o mai mare ordine”.

Împăratul, care auzise de la prințul Golițin aceste nume, a dorit să facă cunoștință cu schimnicii. Printre aceia care îl așteptau pe țar și care simțeau mâhnire, schimnicii au făcut o consfătuire despre cum să se poarte în cazul în care împăratul îi va vizita și au hotărât ca ei înșiși să tacă pentru ca să nu provoace invidie fraților.

Ajungând la mănăstire, împăratul s-a minunat de întâmpinare: „Oare m-ați așteptat?”. Starețul a spus că i-a ieșit în întâmpinare după cum a fost sfătuit de schimnici. Îndreptându-se către sfintele moaște, țarul a întrebat: „Unde sunt părintele Teodor și părintele Lev?”. Schimnicii n-au vorbit mult, însă la toate întrebările împăratului au răspuns cumpătat și scurt.