Citat:
În prealabil postat de iustin_dumitru
Ai putea spune de ce neaparat gandul omului a ajuns sa ii fie o povara? De ce nu si-l poate stapani singur pe cel negativ? Daca asceza e singura cale catre liniste ? Si in ce constau de fapt recomandarile din cartile mentionate? Poate ai citit ceva din ele, si ar fi interesant un sumar, poate ar incuraja pe altii sa incerce sa le citeasca
|
Gândurile omului ajung să-i fie povară în clipa când acestea alungă pacea minții. Colegul nostru scria despre gânduri "intrusive", adică despre sugestii din afara conștiinței care se strecoară în forul interior al persoanei provocând stări sufletești indezirabile, cum ar fi: anxietate, îngrijorare cronică, depresie etc. Nu e ca și cum ți-ar trece o prostioară prin cap, îți muți gândul pe altceva și ai scăpat.
Iar asceza, în cadrul unei discipline duhovnicești temeinice, este lucrul cu tine însuți/însăți, nu se referă doar la abstinență ci are și o dimensiune pozitivă fără de care orice reținere de la diverse își pierde rațiunea de a fi. Dacă asemănăm sufletul cu o grădină lăsată în paragină din care vrem să facem un colț de rai, atunci prima dată curățăm locum de burieni și gunoaie (asceza negativă) urmând apoi să plantăm/amenajăm acolo tot ce trebuie pentru ca în final sufletul să se transforme într-o grădină a desfătărilor (asceza pozitivă).