[Seraphim7]

Mai adaug o “cărămidă” la universului oniric, și cu permisiunea dvs,le postez aici,nu din vanitate sau alte forme de “afișare”,cu ca experiență a căutării,a luptei și a drumului către Dumnezeu,care deși este prin noroi, păcate, căderi….Este un proces inițiatic, personal, însă așa cum vom vedea,destul de încâlcit.

Voi fi nevoit să aduc și niște amprente mai personale,de data aceasta, deși nu-mi face placere,ele se leagă de ce am mai vorbit, ocazional, aici pe forum.

Acest vis,are o semnificație extrem de puternică,in primul rând pentru mine,dar și din punct de vedere spiritual/ezoteric și chiar mistic.

Repet,eu nu pretind că visele mele ar fi de o anumită “semnificație”,eu doar le prezint așa cum le percep, și fiecare le cataloghează așa cum dorește.

Însă acest vis, se leagă extrem de mult de anumite evenimente din viața mea personală, și într-un anumit mod, marchează un punct esențial al subconștientului meu.

Deși visul urmărește mai multe planuri,eu voi reproduce un singur fragment esențial.

Încep cu câteva secvențe din vis,cele care au o desfășurare coerentă....

“ Ajunsesem la un moment dat pe un domeniu vast,avea o apa,mare și limpede, semăna cu un lac sau un râu mare,calm și liniștit, alături erau câmpuri,unele cu iarba cosită și uscată sau chiar verde,iar lângă,nu foarte departe se înălța un deal,cu ceva care părea un castel sau o construcție destul de mare spre care urcau oameni.

Eu nu mergem pe drumul principal,ci veneam de undeva de lângă acea apa limpede,și văzând oamenii cum se apropie de pe drum pe treptele pe unde urcau spre acel vârf de deal unde era castelul.

Mă duc și eu prin acele câmpuri spre trepte.Urc treptele până sus,sau mai degrabă ajung în vârf,și văd cum în jos este de fapt o biserică mare,și câțiva călugări la ușă.Era o ușă mare și înaltă din lemn masiv sculptat,spre ea coboară și alți oameni,merg și eu.

Ajuns la ușă, mă încearcă un sentiment de liniște, întrucât pe drum eram mereu cu acel sentiment de căutare,de peregrinare, chiar de fugă de ceva sau cineva.

Trec de ușă care era cumva întredeschisă,spre pridvorul bisericii,unde mai era încă o ușă mare din lemn masiv și două uși mai mici alături.

Mă uit la ceas,era încă ora 8 dimineață,nu era încă începută nicio slujba,era cam goala biserica,mă uit de ambele părți prin acele uși laterale,care păreau transparente,și văd imediat după una o masă plină cu relicve.

Un bărbat mă invită înăuntru fiindcă mă vedea nehotărât,eu ii spun să iasă fiindcă,credea că vreau să intru și el voia să iasă.

Îi spun:"mă gândesc dacă sa sărut sau nu moaștele". Până la urmă intru in biserică, mă uit de jur împrejur, și imediat după apar ca de nicăieri alături de niște călugări,care erau tăcuți.

Alături de ei bunica mea, mătușa, adică fiica bunicii și verișoară mea, adică fata ei, alături de mama mea…

Am încremenit în vis, fiindcă nu știam cum m-au găsit, bunica era ca turbată, făcea urât, privirile mustrătoare ale celorlalte,eu mă întrebam cum m-au găsit,una din ele a spus " ai zis că vei merge la cea dintâi unde ai fost", după care am zis,,dar cum ați intrat,nu este interzisa intrarea femeilor aici? ", imediat văd în jurul meu mai multă lume, majoritatea femei,care erau în biserică.

Un călugăr a zis :” un episcop a ridicat acel blestem”.(In vis se specifica mai multe despre acest aspect,am primit chiar și un nume real de episcop, însă nu voi extinde neapărat acest aspect acum,din anumite rațiuni,nu vreau să deviez de la ideea generală a visului, fiindcă ne-am îndrepta spre alte chestiuni, însă în timp dacă e cazul voi mențină)

Iar eu nervos am spus" bunica ieși afară din biserică că spurci biserica ", imediat a ieșit afară ea și cu fata ei și fiica fiicei ei,iar mama parcă încă stătea și nu zicea nimic,nu eram supărați unul pe celălalt, doar eram puțin dezamăgit fiindcă m-a trădat din nou în favoarea lor,iar eu continuând am zis " ei bine eu pun înapoi blestemul și îl las sa fie încă activ".....”

Câteva clarificări, scurte fiindcă nu vreau să ofer prea multe detalii personale:

1.La vârstă de 15 ani am “fugit” de acasă,prima dată la Mănăstirea Frăsinei.

Deci , tocmai de acest element distant se leagă anumite elemente din vis,mai ales faptul că m-au găsit “rudele” menționând că știau că voi merge “la cea dintâi” așa cum am “spus eu”.

2.Tot acolo este acest blestem care interzice accesul femeilor în Mănăstirea Frăsinei, având regula athonita.

Spre surprinderea mea, totuși în vis, blestemul era ridicat, după spusele acelui călugăr,de un anumit episcop.

In vis am primit chiar și în nume concret,dar nu îl voi dezvălui încă.

3.Eu am avut “vaste” probleme de-a lungul timpului cu rudele acelea (și nu doar) ,plus că tot ele au făcut mare “caz” atunci când în mod real am avut tentative de a mă rupe de lume și intra in mănăstire, însă și diferite probleme “domestice”,asupra cărora nu-i cazul să insist.

4.In vis,eu reactivez din nou blestemul,care separă profanul de sacru(fără nicio tentă de misoginism).

Dar fiind faptul că scot afară din biserică,bunica turbată,care avea manifestări “demonice”, însă nu ale unui posedat,ci a unuia conștient demonic,cu mențiunea “spurci”(contaminezi, desacralizezi) biserica,iar imediat după o urmează și celelalte extensii ale ei,fiica și nepoata.

Rămâne doar mama, cumva între “lumi”, tolerata.

Ca să nu escaladez,voi spune că nu vreau sa fie nicio asociere cu persoane din viața reală (desi este).

O sa spunem că este doar un vis,mai viu și o altă mărturie din Lumea lui Morfeu.