[Moroco]

E o masinarie a stricarii in interiorul omului si crestinul se strica in masinaria asta fiindca e stricata si nu stie s-o repare ci o strica mai tare. Fie ca-i punct, ca sta, ca merge drept, pe shine sau pe roate, ca se invarte, frank-masinaria interna lucraraza lucrarea cea rea, fuga in egoism stricator de suflet si de minte in om si saparea de groapa-transeu de unde tine si poarta vrajmasie cu Dumnezeu.

Ce se intampla, pai omul isi face in el asa un U ca o fantana adanca, si acolo fuge si se ascunde cu mintea sufletului, cu duhovnicia egoista, trandavind in adanc ca intro groapa adanca, ca intr-un buncar si isi ia adevarul de la simtire, de la comoditatile benfice si gustoase ale trupului, mancare, odihna, judecati, socoteli, intelegeri, stiinte, diverse gusturi bune, satietati, satisfactii, placeri de apa si bauturi, privelisti, analize, intelepciuni propagate pe canale de comunicatie si pe televiziuni... si nenorocirea e ca sta in mitomanie si sminteala acolo, intr-o sminteala neinteleasa, aduland duhurile rele de parca i-ar fi colegi, prieteni, fara sa stie ce lucrare vicleana de uniune rea uneltesc si urand si-L exclud pe Hristos din pricina inflatiei de dumnezeire si de sfinti care in mintea fraierului inseamna datorii si obligatii in crestere, peste masura, pana il ia frica de viitor, de propriile neputinte si handicapuri, de paraplegii, de metehne, si sufocandu-se de spaima si de neputinta, innecandu-se, strangulandu-se, disperand, isi zice, isi minte ca e de rau tot mai multa Biserica prezenta, tot mai multa Biserica si prezenta de dumnezeire si de sfinti din pricina obligatiilor si mintind ca-i rau si ca-i va fi rau mai ales ca simte si ca pacatuieste stiind istoric cat a suferit si cat rau i-a fost acuza pripit, gresit si atunci crede in minciuna ca e rau cu tot mai mult Dumnezeu si vrea sa plece, vrea sa scape, si fuge de iminenta inevitabilului care se apropie in gaura de sarpe, de shoarece, de vierme, de greiere, fuge in fund de fantana, pe fund de balta, in buncar, in adanc de U si acolo petrece cu duhurile rele in coabitare si cointeresare de profit autoindreptatindu-se ca iertatii, sta in mitomanie si sminteala de parca i-ar fi bine, se lasa magulit, lingusit, mituit ca puii de tiran in ierarhia tiraniei ca-ntro siguranta, desi in mod evident stie ca in umbra mortii si a turbatilor de ”bine” a devenit vrajmas Domnului oricat isi calca pe sufletul smintit si se arata vesel si crestin serios... nevrand sa accepte ca stiie in adancul lui ca situatia se impute fiind defapt un vrajmas ascuns, fatarnic, ipocrit si habotnic, un bantihrist.

E simplu, de frica inflationista, stiindu-se fricos si neputincios, fuge in fantana, in transhEU si acolo se lasa vrajmas, indrazneste sa stea in mitomanie si sminteala, beneficiind de toate bunatatile, comoditatile si placerile insa mintea sufletului se pierde de Dumnezeu, se insingureaza tot mintind, nemultumindu-se, caraind si acuzand cu ucidere se excludere doar gresit, pe Iisus, pe Cuvantul, pe sfinti, pe victime, pe nevinovati, caci nu mai poate altfel, prietenia cu duhurile rele, cu lumea, cu iadul, statornicirea in umbra instapanirii blestemului se preschimba in tradare si invarteala la momentul culminant, in inversare cand dai sa acuzi drept in adevar, in lumina, de parca sufletul tau in care s-a instapanit blestemul ar avea un comutator ce inverseaza atacul dinspre satanisti, antihristi, pacatosi, pagani, satei, demoni, draci, diavoli inspre Dumnezeu, dai sa te infurii si sa vrei sa lupti cu raul si tzac-pac iti iese pe un canl interior sufletesc de comunicatie, de atac, invers, pe dos de parca ai fi in tabara celor rai cu Dumnezeu. E necredinta, e frank-masinaria stricata, esti in mitomanie si sminteala ca un pasha de capist , in familia blestemului si cand te infurii in adevar si pe drept are loc in tine o inversare de parca blestemul simte ca-i ataci superiorii si atunci aplica tactica asiatica de a-ti folosi resursele de putere si avere, de energie si intzelepciune ascutita ca sa ti le intoarca impotriva lui Dumnezeu, ca sa dai in El, in iubire, in unitate, sa te omori sau sa te dezbini si sa crapi de la pacatele grave savarsite intro clipa de cadere in avalansha atzatzata ca un foc pe care torni benzina si ventilezi sa aiba mult aer. Intro clipa te strici mult si distrugi tot.

Apoi deznadejdea, supararea, depresia vine din starea asta a adancului sufletesc in care sta mintea ta impotriva Divinitatii, acuzandu-L la modul ucigash-criminal sa-L distruga, sa-L excluda, sa-I faca rau grav, si tot vociferand, caraind, nemultumindu-te de orice si gasindu-L doar pe El vinovatul pentru orice nu merge bine, pentru ghinion, pentru suferinta, il urasti suparat din motive de sef suprem rau, de stapan suprem nedrept, nemilos, in sensul ca cica El ar fi trebuit sa nu lase sa apara astfel de lucruri gresite, rele, incurcate, nedrepte, de tot felul de situatii dureroase, de parca nu s-ar stii ocupa bine de Facerea Lui. Nu vezi si nu poti intelege ca in jurul tau sunt 5 excroci, chinuitorul, seful chinuitorului, tu care-i si intrece, chinuitorul interior si seful chinuitorului interior, muncitori turnatori care niciunii nu asculta de Dumnezeu si astia sunt cei ce fac raul de pe pozitii de sef suprem pentru ca s-au instapanit ei in blestem peste tine, impreuna cu tine si calca tot timpul voia lui Dumnezeu si asa practic tu crezi ca de la cap, de la seful cel mare se impute pestele, se strica treaba, aruncand pe Dumnezeu cand defapt e de la cei 5 magnifici, s-au instapanit cei 5 pentru infern si ei fac jocurile si legea lor fiind ei mai mari peste tine iar tu nu poti sa-ti dai seama si nu poti sa-i acuzi pe ei niciodata chiar daca vrei caci cu ei stai in mitomanie si sminteala, in binele trupesc-sufletesc, in buncar, in transheu, si impreuna va semetiti, va batjocuriti, trufiti, va desfranati si vicleniti, va incurajati ca lashii ce se cred curajosi, luati, furati, profitati de bunatati, de comoditati, de functiile si maririle pe care vi le-ati luat, aveti tupeu, dati lectii, va grozaviti, faceti fix ce vreti voi si va mandriti in cerul vostru paralel, in viata paralela, sfidand cu arogantza, obraznicie si cinism in timp ce-L acuzati pe Dumnezeu sustinand ca parazitii orbi ca din cauza, din pricina, din vina Lui ar merge lucrurile asa de rau incat suferiti tot felul de boli si de chinuri, de neputinte si ratari, de impatimiri si caderi in ispite, in risipiri si pierzari. Culmea e ca desi stiti prea bine cine-s vinovatii, de atat bine turnat va mai si indreptatiti minciuna si nedreptatea intro stare de simtire in care va luati ”adevaruri” de la comoditatile si bunatatile starii de simtire in care stati in minciuna si sminteala nestiind ca binele simtit ascunde vrajmasia cu Dumnezeu, vrajmasie si singuratate de care ajungeti sa nu va mai pese, si asa frank-masinaria desi doar sta ca-ntrun somn mult si bun, cantr-o odihna imbelshugata, va strica fiindca-i stricata frank-mashinarie si s-a instapanit acolo minciuna si sminteala ca un blestem in care stati mituiti de bunatati si distractii.

continuarea mai jos