[Moroco]

Fiind rau si lacom de bunatati esti rau si infuriindu-te pe nedreptati cerand pile ca mila devi din rau un mai rau concentrat, ascutindu-te sa strapungi, sa distrugi mai raul mai railor... insa in orbirea furioasa generalizat legislativa ca fumul gros de carbuni tu deraiezi si iti permiti sa-ti permiti sa deraiezi pana te intorci ca un sherpurcelash-de-caine-luvulpe-argintie impotriva mai bunilor, ca-s mai gustosi, impotriva mai micilor ca-s mai dragalashi asa mici si cruzi, impotriva partilor mai ascultatoare ca-s mai dulci si zemoase, mai hranitoare si apetisante si uite asa ajungi sa deraiezi mereu pana plesnesti cu trufie exploziva, pana te detonezi in mod repetat si autoindreptatit impotriva Domnului, detonandu-ti nemultumirile pe motiv de discriminare cerand pile si privilegii in loc de mila, caci tu nu vrei Credinta si ascultare ci odihna puturoasa, sa stai leganat in plasa de paianjen (sluga ta) ca un elefant intre elefanti avand impresia ca o sa fie bine cu sufletul tau care-si creste trupul ca nebunul sa nu fie bun de nimic decat de laude si mariri desharte, de vredniciile prostiei furiei deraiatului care se razbuna ca naivul auto-tzepuit, fraierit pe Dumnezeu si pe iubire si pe cei pe care ii iubeste... devenind astfel un foarte mare vrednic de... satanism, calcand pururea ascultarea si nevrand sa vada ca a ajuns o fiara, o fiara turbata, rea, care infuriindu-se devine mai rea... fix cu Dumnezeu si Dumnezeirea, cu sfintii, cu Harul, cu lucrarile Lui si devenind tot mai buna cu satanismul care-l gadila la orgoliile EUlui sfinversat, eul si supraelu si megaloeul lumesc descreierat si impatimit care se pare ca-i aduce profituri in colaborationism si coabitare... profiturile risipirii si pierzarii inrolandu-se in mercenariatul benevol al haitei moroice, pâroice a talharilor ce-si autodistrug cu nepasare sufletul, nepasandu-le inclusiv de propria mantuire si de ziua de maine mai buna. La ce-ti foloseste deci sa mantui pe altul razbunandu-te pe el si pe toate rautatile lui daca pe tine te pierzi?.. si la ce-ti foloseste sa te razbuni pe toata lumea rea sau pe toata lumea ca toata-i rea daca pe tine te pierzi... daca te pierzi in deraiere, in invarteala, in sminteala si invartosharea macazeilor tocmai cand vrei sa faci dreptate si curatenie, cand te concentrezi si te ascuti ca sa devi mai rau pentru mai bine luptand cu si mai raii sa le distrugi rautatile... neputand altceva decat sa-L gasesti mereu pe Dumnezeu vinovat ca-ntrun film de groaza in care oricat incerci sa lupti cu rai nu poti sa le faci mai rau decat celor buni? Si atunci ramai suparat vesnic respecatand ca buna si corecta deraierea? Tu chiar nu-ti dai seama in Cine lovesti si cum lovesti?.. cu energii si forte rele disproportionate, necrutzatoare ca un ghimpe, ca un scai, ca o mina, ca un cârlig cârlig cârlig unit pe la mijloc, ca o plasa unsa cu vrajeala de poveste, ca un gogoloi toxic muiat in avere, ca un bol alimentar exploziv ce se detoneaza ajuns pe interior facand sange si carne fripta pe pereti, un fel de vitrina infricoshator de ingrozitoare pentru duhurile rele infometate? Nu vrei sa vezi ca timpul detonatiei scade in timp ce vitezele tind la infinit, devenind un big-bang intro clipeala, o vremelnicie lunga de coshmar bagata intr-o temnita fara pic te timp si spatiu ca s-o mai poti deslusi? Trebuie sa poti sa vezi ce pacat cumplit faci acolo... in adancul de nedslushit al clipei ce se prinde pe film ca-ntro poza compromitzatoare, poza caderii tale pe care dai s-o ascunzi impreuna cu tine cu tot, in tot mai adancul din adanc, pana dispari ca pamantul in pamantul din care ai fost luat.

”Un belefant se legana pe o panza de de baianjen si findca ea nu se rupea a mai chemat un belefan-t, doi belefanti se legana pe o panza de paianjeg si findca ea nu se rupea au mai chemat un belefant, trei belefanti se leganau pe o panza de baianzen si findca ea nu se rupea au mai chemat un belefant, patru belefanti au infintat acolo un club exlclusivist ocultist tainic agresiv nimicitor si au declanshat razboiul privilegiilor si pilelor impotriva tuturor... mai ales impotriva lui Dumnezeu si al slugilor Lui, al oamenilor buni si mai micilor Lui stiind ei ca Dumnezeu e harnic si cinstit, drept, adevarat si ca lumina si lucrarile Lui atenteaza in mod direct la linsitea si pacea cuibului de nebunii din creierii muntilor cei mai inalti, si din buncarele cele mai din adanc...”