Ucraina este deja epuizată de acești 3 ani și jumătate de război, n-ar avea o problemă să accepte pacea în schimbul teritoriilor care oricum i-au fost răpite. Numai că știe foarte bine că rușii nu se vor opri la noile granițe dacă nu vor fi obligați să o facă. Prin urmare, cere garanții de securitate. Putin, pe de altă parte, s-a opus de fiecare dată acestor garanții, care contravin planurilor sale –fie de a impune un regim politic favorabil Rusiei, fie de a o cuceri toată.
Este adevărat că fără ajutorul Occidentului, Ucraina ar fi fost îngenuncheată mult mai devreme, însă nu mi se pare că Vestul este de vină că a răspuns – într-o măsură insuficientă de altfel – cererii de ajutor pe care vecinii noștri au făcut-o cu disperare. Pentru libertatea pe care noi am obținut-o în '89 ei mor acum și mulți dintre ei nu vor să trăiască fără ea, fiind dispuși să-și dea viața. Nu afirm că toți; la început au fost majoritatea, cum sunt tot mai puțini, iar regimul politic înțelege asta și caută pace.
Pentru ca balanța războiului să încline într-o parte ori în cealaltă, iar suferința să se curme mai curând, sprijinul ar fi trebuit să fie ori mai mare, ori să lipsească. Ei, însă, au vrut să lupte. Prin urmare, consider că sprijinul trebuia să fie mai mare.
Am putea spune că scoatem castanele din foc cu mâna lor numai dacă i-am manipula în vreun fel; și nu cred că e cazul. În schimb, le putem fi profund recunoscători pentru că s-au dovedit a fi un scut incredibil de rezistent în fața tăvălugului rus, de care ne simțim încă o dată în istorie amenințați.
Citat:
|
Iar daca vrei sa te opui invaziei ruse,fa -o tu insuti , nu pe spinarea altora.
|
Cine "tu"? Europa? O va face (poate), dacă va fi atacată. Nu noi am le-am cerut ucrainenilor să ne apere; ei sunt cei care au spus: "Ajutați-ne pe noi, că altfel urmați voi!"
În ce-l privește pe Trump, îl văd mai degrabă cinic decât realist. Pare sincer admirator al lui Putin – pe care l-a aplaudat pe covorul roșu... ca sângele care nu s-ar fi vărsat dacă el n-ar fi atacat –, întrucât îi plac puternicii lipsiți de scrupule ai lumii, el însuși fiind unul dintre ei. El crede, după cum afirmă, în dreptatea celui mai puternic, motiv pentru care acuză victima, iar nu agresorul. Pe Zelenski îl umilește, pe Putin îl respectă. Poate, totuși, ca apetitul lui pentru slava de la oameni – mă gândesc la Premiul Nobel pe care îl râvnește – să-l facă să acționeze pentru pace. Sunt destul de sceptic însă, după recenta întâlnire cu Putin, pentru că era de așteptat să vină cu sancțiunile economice pe care le promisese.
P.S. Putin cere partea din Donețk pe care de 11 ani nu reușește să o cucerească, care reprezintă fortăreața inexpugnabilă a Ucrainei ce împiedică avansarea rușilor către Kiev în cele din urmă. Dacă Zelenski ar ceda-o, la presiunile unui Trump foarte înțelegător cu Putin, chiar și la schimb pentru niște teritorii mai puțin relevante din sud, Ucraina ar rămâne descoperită pe flancul estic, vulnerabilă la previzibile invazii viitoare. Mă tem că, din nou, ceea ce i se cere Ucrainei este o capitulare. Că Putin vrea asta, înțeleg, el este consecvent cu sine însuși; că și-a găsit un aliat în Trump, asta este deosebit de grav. Sper, totuși, ca zilele următoare să-mi contrazică pesimismul.