Da, si eu am zis ca nu ma sperie descoperirea unei anumite lipse de sens a ideilor mele, pentru ca,concepeam cumva credinta ca un sistem de idei , neavand in mine adevarata putere, care se tine prin sine insusi,printr-o stare de har care iti vorbeste si iti da bucurie.
Dar daca pentru scurt timp nu aveam o idee care sa ma ocupe,imi ramanea un mare gol in suflet, care vroiam sa il inving cu alte idei si tot asa.
Nici acum nu pot zice ca o am aceea putere, dar macar e o tacere care poate duce la cunoasterea de sine,fara sa incerc mereu sa fug de mine prin ceva care pare interesant.
|