Citat:
În prealabil postat de Penticostalul Traditional
A
Astfel de iniČ›iative pot veni cu precădere din partea preoČ›ilor – Č™i este, de obicei, cel mai eficient să fie aČ™a – dar ele pot fi iniČ›iate Č™i de laici cu viziune Č™i dorinČ›ă de implicare. Dacă vă uniČ›i din biserica voatră două sau trei persoane care au darul organizării Č™i al ospitalităČ›ii, puteČ›i să convocaČ›i unul dintre preoČ›ii care doresc, pentru a Č›ine cateheze informale. Aceste întâlniri pot fi interactive, axate pe subiecte relevante pentru categoria de vârstă care participă, astfel încât să stimuleze discuČ›ia, implicarea Č™i conexiunea între participanČ›i. Mai mult, puteČ›i include activităČ›i practice de ajutorare a celor aflaČ›i în dificultate, în parohie sau în comunitate, ceea ce transformă învăČ›ătura în experienČ›ă trăită.
|
Exact asta vroiam si eu sa propun .
Ar fi de dorit implicarea preotilor in sustinerea unei comunitati vii ,dar daca nu e posibil, atunci si credinciosii insisi o pot initia.
Biserica nu este a preotilor, ei doar administreaza puterea Tainelor, Biserica este a noastra a tuturora,si noi toti suntem ai lui Hristos.
Si asa cum barbatul e cap femeii, fara insa a fi stapanul ei, asa si preotii episcopi sunt capul multimii ,conducatorii turmei, dar fara a impune neaparat directia ,decat in cazul unor greseli.
Dar sunt nevoit sa tin echilibrul in aceasta discutie. Este posibila si varianta pomenita aici ca adunarea oamenilor sa ajunga sa fie una lumeasca ,ceea ce nici asta nu ar fi rau, de exemplu sa faci o excursie ,dar care nu constituie neaparat scopul Bisericii,ci eventual un mijloc initial de apropiere.
Scopul final al inchegarii unor comunitati eu il vad tot in zona catehezei ,poate al lamuririi unor lucruri neclare care tin de credinta prin discutii cu altii ,poate chiar al depasirii unor stari de neputinta si slabiciune spirituala proprii prin ajutorul altora.
Si mai e un scop: iesirea din izolare, posibilitatea aparitiei unor fapte de daruire de dragoste, pentru cei care nu mai au poate pe nimeni pe langa ei, sau care nu sunt intelesi de ceilalti in drumul lor catre credinta, si acesta ar fi intradevar o mare realizare.
Eu as merge mai departe cu propunerea :
Sa facem un fel de asociatie , putem sa plecam si de la 2-3 oameni , si sa ne mutam alternativ la parohia fiecaruia si intai sa vorbim cu preotul, si apoi daca nu se opune, sa stam afara dupa slujba cu un afis, prin care anuntam pe cei ce ies de la slujba ca dorim crearea unui grup al celor care vor sa aiba legaturi privitoare la credinta in aceea parohie , sau pur si simplu au nevoie de ajutor,si sa propunem inscrierea pentru a tine legatura intr-un grup de whats'app,sau un link catre o pagina/cont
Dar ca aceasta actiune cu grupul de on line urmat apoi de intalniri live ,sa izbandeasca trebuie asumat de intiator rolul de conducere (cooptat si preotul daca e deschis), pentru pastrarea caracterului religios al intalnirilor , de acordare a libertatii de exepresie celorlalti dar in limitele tematicii credintei ortodoxe , altfel se pierde usor carma , si adunarea va esua in plictiseala orcarui grup de pe net , care incearca sa isi treaca timpul unii cu altii.
Deci cel mai mult conteaza principile acestei asocieri, cu cat sunt mai sanatoase si mai apropiate de credinta ,si pregatite dinainte, cu atat au sansa de a ii coagula pe oameni.
De fapt racirea dintre credinciosi parohiilor nu se poate imputa Bisericii ,este propria noastra racire din ultimele 2-3 veacuri,de cand ne am mutat la oras masiv, care insa se poate usor indrepta , daca avem credinta ferma in calea normala a cresterii impreuna si nu separat, in trupul lui Hristos care e Biserica