[Moroco]

In ațipeala, in moțaiala, la trecerea din starea de toropeala adormita constienta la cea inconstienta apare satanismul maisatanist antihristic stricacios si brusc, pe neasteptate te auto-inneci, te auto-sufoci, dai din maini si picioare, lovesti, excluzi, te descarci din incordare, din tensiunile supararii smintite si simti ca mori, te sperii vazand ca mori si dai sa ataci defensiv, sa te razbuni... insa avand impresia ca tu esti victima vrednica desi esti la fundul lenei duhovnicesti, in adancul inmultirii raului, crezi ca alti-s de vina, ca alti-s cauza, pricina si mituit fiind la luat si la mailuat, dospind ingamfat in aluat de farisei ipocriti si fatarnici, care zic si nu fac calcand mereu cu tupeu, intrii in cearta si obraznicie pentru interesul lor, interesul tau, fiindca si tu vrei sa scapi de tristetea, de deznadejdea, de pisma si adevarul ca si tu ca si ei n-ai facut nimic din ce ai spus ca o sa faci, ca o sa asculti, ca o sa te schimbi... si a trecut mult timp, a trecut ceasul, ziua, saptamana, luna, anul, zecile de ani, vremile si jumatatile de vremi, viata si moartea si esti la bilant... si de frica si disperare, iti iei vrajmasie, lupta si aparare din pisma si ura, din revolta, din durere si acuzi, iti permiti sa-ti permiti, te ispitesti si te razbuni pripit spre autodistrugere si dezbinare de Dumnezeu, pentru ca pe El Îl vezi vinovat de orice, pe El te aprinzi suparat de parca El te-ar fi tradat, te-ar fi dezamagit, te-ar fi fraierit, si Il privesti cu vrajmasie si ura ca pe un rau, pentru ca El nu e ipocrit si lenes pe cand tu esti... si atunci, in starea asta smintit-suparata dai orice sa-ti aperi haita, sa-ti aperi starea de nesupunere si nesuparare smintita basculnad cau ”coolraj” in starea de suparare smintita vrand nesabuieli cu neputinta si disperare de parca ai indrepta, de parca ai curata, de parca ai schimba ceva in bine, cand defapt tu iti satisfaci impotrivitnic mereu caraiala si supararea smintita ce se ridica din adanc si merge la pierzare, lovind pe sfinvers, murmurand pe sfinvers, crzand pe dos, necrezand, lepadand credinciosia, cersind o pila, amenintand, reprosand pentru un privilegiu si o pila cu care vrei sa lovesti si sa ucizi mila, credinta harnica duhovniceasca pana la distrugere totala ca sa scapi la joaca, la comoditati, petrecere in rispirea timpului in munci si lucrari inutile, nemantuitoare, sa scapi caldurica, la mancare si bautura, sa iei, sa mai iei, sa dai si sa mai dai, potrivindu-te mereu la inmultirea rautatii, la papat mult din aluatul ipocritilor fatarnici, prietenii tai, stapanii tai, care spun, promit, jura insa nu se tin, nu fac nimic din ceea ce ar fi trebuit sa faca, pe cele mari poruncite iar pe cele mici sa nu le lase mai ales cand invatza ca studentii sau cand dau lectii ca profesorii ce se dau exemplu pe ei insisi.

Deci de frica chinurilor mortii iminente aparute in atipeala, motzaiala, toropeala comoda, la trecerea din starea visatoare constienta la cea inconstienta apare stricarea si pieirea brusca si iminenta de la propria patima, de la duhurile rele, de la draci, de la sevraj, de la ispita, de la egoism, de la iubirea de sine din sine si esti atacat si pus in pericol si atunci te nemultumesti, acuzi, te superi smintit si esti nesuparat smintit, marit, grozavit si vrajit fiind cu dracii muma si cu sfintii ciuma, pentru ca esti pacatos si ipocrit, pentru ca te lasi mituit de bucuria luatului si datului, a inmultirii... rautatilor cu care te potrivesti la simturi, la gusturi, la intelepciuni, infintari si desfintari, la implementari de proiecte si idei. De acolo li s-a tras si au cazut toti inaintasii, din supararea smintita si din nesupararea smintita ca ei, din lene duhovniceasca nu se pot supara cu infuriere decat pe Dumnezeu, dand sa-L lepede si sa se razbune pe Harnicia si bunatatea Lui, pe mai micii Lui cei ascultatori si credinciosi ce rabda pana la sfarsit... ei, suparatii smintiti si ratati, nemairabdand bolile si chinurile si intamplarile rele si ghinioniste, avalansa caderii si recidivelor, ispitele si toate trufiile obraznice si insistente asa ca fraierul cedand isi gaseste satanatatea, ”pacea” si ”odihna” prin satisfacerea ispitei, prin pacat, prin echilibrarea energiilor pacatoase, prin labordelatorie, barfa, inselaciuni, denigrare, prin razbunarea obraznica si criminala, prin sarcasm deznadajduit, prin bani, prin comoditati, prin fuga de raspundere, de lucru, de adevar, fuga in minciuna, in sminteala suparata ce evita lumina de parca acolo in suparare gresita ar avea curaj. E coolrajul prostului si nebunului care nu poate aduce inaintea lui Dumnezeu decat jertfa ipocritilor talhari, inselatori... mitomanie si fatarnicie, potriveala cu a-luatul si maidatul inmultirii rautatii vopsita in iubire, iubire de sine patimashe, ”empatica”, emotionala, socialista, comunista, sociala, in iubirea vicleana de popor, in iubirea de drepturi si libertati ale popurului smintit, mascandu-se impostorul ce se vrea lider in victima vrednica si travestindu-se in nevoia de mila cand defapt el cere doar pila si privilegii, sa ia locul pilitilor si privilegiatilor, sa stea la loc sfant, tagaduind putereile Credintei si ascultarii de Dumnezeu.

Curiosii si suparatii desi sunt morti, mor repede ca mortii ce omoara, caraind furiosi, avand impresia ca-s curajosi desi sunt foarte fricosi, smintindu-se in suparare pentru pile, cersind toata ziua din buze mila pentru iubirea lor de sinele in care minereul e pervertit si dedat labordelatoriei nepotrivite, pe care toata ziua o potrivesc sa arate bine, sa fie atractiva pentru inmultire, inmultirea rautatii, ca din pisma si ambitie mitomamoniaca vrandu-se slaviti de lume ca club select si exclusivist doar lucrarea asta a supararii uneltesc fara sa stie ce fac amarand pe Dumnezeu, de suparare... smintita, cartind, murmurand ca obraznicii cruzi ce-si permit sa-si permita sa arunce cu vorbe grele, cu minciuni si acuzatii crude, cu reprosuri obraznice ce nu se mai sfarsesc, risipind, pierzand si stricand zilele si facand din zile cele bune cu sarbatori sfinte, zile rele de cosmar in care urla si se cearta ca tigarii manelisti tupeisti, turbati si iesiti din minti, ce-si apara haita si haremurile de parashute cu care petrec in sminteala si placeri necuvincioase invartind banii si iluziile, fraiernind si tzepuind naivii sa le dea dreptate si sa ravneasca la averile lor cu care-si asigura pieirea si iadul de parca n-ar stii, defapt nu le pasa.

Suparea smintita, asta-i ”bucuria” nesupararii smintite! Vai de noi cei atipiti ce moțaim la limita constientei... toropititi in comoditati fofilandu-ne si strecurandu-ne la pile si privilegii familiare potrivite numite ”mile”, luand tot si dand tot potrivit cu mairaul ca sa-si scape ”sufletul”.