[Moroco]

O minciuna ipocrita si ispititor provocatoare este tot adevarul de om suparat si smintit!.de la supararea smintita, gresita, potrivita.
O minciuna ipocrita si ispititor provocatoare este tot adevarul de om nesuparat si smintit!.de la nesupararea smintita, gresita, impotrivita, vrajmasita de frica mituita, inrolata in coolrujul naivilor piliti nesabuiti.

Esti nesuparat smintit ca ipocritii cand faci pe placul oricui altcuiva afara de Dumnezeu, de Mesia, de Invatatura, de Har, de Duh, de sfinti, de parinti... defapt tu faci pe placul pacatului si nicidecum pe placul poruncilor, a Duhului, a Norului, a VazDuhului Cerersc luminos, clar si senin, tainic, deslusit in Care ar fi sa fi cuprins.

Pofta ochilor te baga sa faci pe plac inmultirii pacatului, a tuturor rautatilor, iar trufia vietii pacatoase face tot timpul pe plac trufiei potrivite cu lumea, pe placul egoismului si iubirii de sine, pe placul mitomanului ipocrit ce se da victima vrednica si sare ca ars cand nu esti ”bun” sa-i faci pe plac, riposteaza cu obraznicie defensiv-agresiva, furioasa pentru ca nu-i faci pe plac lui, a cezarului, a lumii, adica ei, satanitza sefa, faraoanca ce-si santajeaza barbatul si vrea sa-i faci voia, interesul ei, satisfactia ei de fiara puturoasa, dandu-se a ta si ca-ti slujeste nevoile, ca te ajuta... defapt mamona asta, femeia tarfa ce se da fata-ispititoare, ispita, prin care iei si dai potrivindu-te cu pe placul ei tulburator, te baga in buncarul neputintelor ca intrun matrix programat din care nu poti sa iesi ci te manifesti acolo doar pe firele de executie ale mortii, ca un robot mort si fara griji, ca intrun labirint labordelator in care tu ca prostul te tragi inauntru in capcana ca in ou ca sa scapi de obligatia faptuirilor, iti faci casa in pantecul ei, in barsupiul in care esti rupt de Dumnezeu si de poruncile Sale pentru ca nu suporti coincidentele necazurilor si intamplarilor rele libere, caderile ce vin ca ispite infailibile si inevitabile din profunzimea si complexitatea creatiei celor facute in care persoanele si fapturile sunt libere si de aceea si de acolo avalansa tuturor coincidentelor rele si toate necazurile, durerile si suferintele iminente si inevitabile iti apar ca niste ghinioane pentru starea ta lashe de odihna in moarte, de nepasator de suflet, de deznadajduit ratat si pierdut, lovindu-te toate aceste intamplari carora nu le poti face fata in poftele tale de a vrea sa-ti faci pe plac prin a-ti face altii pe plac, toti daca s-ar putea, dorind starea asta de ”mila”, defapt de ”pila” alintata si semetita in desert, reprosand mereu cu suparare ca nu ti se face destula mila niciodata, ca esti discriminat, tradat, lepadat, alungat, rupt, amagit-dezamagit, ispitit, chinuit pe nedrept... cand defapt tu nu ceri mila harnica ci pila puturoasa, munca comoda, privilegiul de a nu fi deranjat vrand sa fi lasat in pace singur in co-chilie, inapoi in cojile oului lipit la loc, inapoi in pupa, in patul tau moale, in casa ta, in camera ta, in caldurica ta, in averile tale cu care ti-ai asigurat un trai decent fara griji pana in cripta, pana in iad, in cotlon, in foc... practic dupa ce te superi pe Dumnezeu si pe Maica Precista, pe sfanta familie, pe Biserica Duhului, pe familia ta duhovniceasca si trupeasca, pe fratii slujitori... pentru ca te ințarca la vremea cuvenita si te pune in situatia in care trebuie sa faci si tu fata cu ascultare de Credinta si rabdare tuturor incercarilor ce apar, probleme, obligatii, datorii, evenimente, intamplari, coincidente negative imposibile, special aparute si uneltite ca sa cazi in recidive, in frustrarea pierzarii ca-n legile lui Murphy... iti faci pe plac ajungand de frica si disperare, de nenorocirea ivita sa vrei sa nu mai rabzi si sa blestemi, sa hulesti suparat si chiar sa-ti permiti sa blestemi cu naivitate de pui de vipera gasind-o pe Mama Maria Fecioara, Raiul Cuvantului, Arca, Chivotul Legii si Maica Crestinilor vinovata ca te-a intarcat cica prea devreme desi tu ai trecut de 50 de ani... deci pentru ce blestemi? Nu cumva dorind sa te reintorci in b-ou, in matrixul programelor mortii in care ca un sclav vrei sa stai sa muncesti fara raspundere, fara Credinta, fara viata ca un demon, defapt si munca aia e tot un fel de lene si de odihna vinovata, iresponsabila, inconstienta, somnolenta, atipita, comoda ca o toropeala anestezianta in care ai scapat de frica deranjanta si umilitoare si de toate examenele vietii, de plangeri si de vaiete, de acuzatii, de nestiinta si neputinta, de toate obligatiile, in linistirea in care esti pierdut de tot fara scapare caci te-ai consolat si impacat cu situatia cedarii, abandonarii, accepatand sa nu fi nevoit sa faci altceva decat sa traiasca altii in locul tau in tine, trufia, duhurile rele, moartea, pacatul, faptele faradelegilor, reflexele unui fals har defapt un barbarbar in care tu jucandu-te jucat ca o jucarie, ca un robotzel sa te bucuri ca ai scapat de tot de greu, de raul care vine, de consecinte, de bilanturi, de asumare, de orice zgomot si tulburare care te-ar scoate din ”tihna”... defapt din moartea si pacatul caruia ii spui tata si mama, iubita si-i faci pe plac ca lumea omorand si pacatuind cu necredinta, cu neascultarea, fiind fraierul fraierilor, naivul naivilor ce se crede jmecheras tzepuitor, adica fiind ”bun” sa faci pe plac... satanismului, duhurilor rele, poftelor si placerilor tale din sine, din burta, din inima, din suflet, din minte, din constiinta pervertita si potrivita. Potrivita cu constiinta cui, sa faca pe plac cui.. silnicindu-te cu remuscari si procese de constiinta? Oare Dumnezeirii? Sfintilor? Duhovnicilor? Parintilor? Domnului si aproapelui?

Defapt trebuia sa faci pe plac numai Domnului chiar si atunci cand faci pe plac aproapelui, caci El te-a invatat ce sa faci si cum sa faci exemplificand cum trebuie sa te comporti bine si frumos cu aproapele in numele Lui, cum sa-i faci pe plac, Lui, aproapeLui si apoi tie.

Deci ceea ce simti in tine ca un pe plac placut, ca o fapta placuta, ca o simtire placuta, cand manci, cand inghiti, cand bei, cand motai, cand atipesti toropit in comoditati la limita dintre constient si inconstient sub plapuma sau tolanit prin fotolii si hamace in natura, in barci, plute, pe patura la piknik, pe sezlong, cand stai ascuns in birou fofilat departe de ochii sefilor strecurandu-te la pile si privilegii, cand te manifesti cu indrazneala si tupeu uituc, nesimtit, nepasator, facand pe plac sa parvii, lingusind, scapand de greutati, scapand de raspunderi, fugind de datoriile duhovnicesti ale rugaciunii si lucrarilor cinstite poruncite si binecuvantate, cand fugi sa nascocesti, sa proiectezi, sa rezolvi, sa potrivesti lucrurile printr-o strategie potrivita cu proiectele si programarile tale revolutionare, inovatii, solutii, impliniri marete, reusind si satisfacandu-te ca ai inteles, ca ai gasit, ca stii, ca poti, ca vrei, ca te sacrifici cu nesabuinta inconstienta, fiind gata sa te razboiesti invincibil si infailibil pana la capat pentru autoindreptatirea si ”mantuirea” de la tine... atunci acolo in tine, in madularele tale, in organe si sisteme, in ochi, in limba, in esofag, stomac, burta, pantec, inima si in cele de dedesubt si din adanc, acolo in profunzime, in intunericul ocult al noptii mintii tale ce cugeta aiuritor si nerecunoscator e vorba de pacat, e patima stapana in care petreci indelung in neshtire placandu-ti sa-ti faci pe plac si sa ti se faca pe plac si vrei sa faci si tu pe plac altora, dand, luand, potrivind si inmultind placerile pe placul pe placului insa pe Dumnezeu si Invatatura buna data Le excluzi si te infurii apoi suparat necrutzator cand vine vorba, pomenirea sau ti se abate atentia spre El, amintindu-ti-se de vietuirea curata si nepacatoasa ceruta si poruncita, de lucrarea sfatuita de El, scrisa si daruita, lucrata de El pentru tine cu rabdare blanda impreuna cu dreptii si cu sfintii, smerindu-se si tainuind.

Deci in tine pe placul = pacat daca pe Dumnezeu L-ai exclus sau daca-I faci si Lui pe plac cu pacat, Lui sau aproapelui, cu pacat, ori comunitatii in care vietuiesti, cu pacat. Iar pacatul inseamna moartea, adevarata moarte vremelnica ce se vrea vesnica, pacatul e rautatea travestita pe care o iei de buna, e ruperea, dezbinarea si vrajmasia cu Dumnezeu inca din timpul vietii tale moarte... deci nesupararea pe pacat si pe faptele placute ale pacatului este sminteala asa ca supararea pe Dumnezeu care e cea mai mare sminteala, risipire si pe urma pierzare, distrugere... caci pacatul se razbuna mai cumplit ca satana, iar satana desi se da liber si ferice, el este sclav rautatii pacatului care il obliga, il forteaza, il silniceste, si-l chinuie daca nu-i face voia, asa ca niste patimi sevrotice recidivante care te tin sclav-robotizat, mandru ca un fraier grozav... de prost si de gresitor, lovindu-te chinuitorii cu imbolduri insistente, dureroase, ispititoare la tradare si implinire benevola, voluntara, caci altfel te silnicesc, te obliga, te forteaza cu chinuri cumplite, viclene, ispite neintelese, sa cedezi si sa faci numai voia lor vicleana, sa fii ”bun” sa cedezi ca ”desteptii” care cedeaza ca prostii sa le faci pe plac... lepadand prin cedare rabdarea si unindu-te inhaitat in legiuniunea tuturor faradelegilor si pacatelor dorite, voite si facute la liber dupa poftele rele, ale tale, ale duhurilor rele... pofta ochilor si trufia vietii... pofta diavolului, a omului antichrist... de a-si face pe placul egoist al maririi iubirii de sine, de trup, luand mita si corupandu-se, facandu-si pe interior cu nepasare multa murmurdarie si implinidu-si firea de drac, o fire fireasca rea si ucigase, mituitoare, indaratnica, santajista, reprosativ-revendicativa, justitiara, bataushe, distrugatoare, dezbinatoare, pismashe, lase, vicleana, trista, suparata, pierzatoare, pieritoare... da sa ia si maiia... mancare si bautura pacatoasa pe plac, justitie desfranata pe plac, razbunare pripita pe plac, pe placul trufiei... unde pe plac = pacat!