Psalmul fraierului atipit ce-si ia tzeapa invartindu-se intre perne
Vin chinurile mortii ce te imboldeste la pacat cand esti in atipire, pe trecerea de la motzaiala constienta la cea inconstienta, cand stai pe plac la caldurica fara de griji, atunci vine si te ameninta prin boli patima cu moartea iminenta si inevitabila ca sa vrei sa scapi tradand, lovind si apeland la pacat. Atunci de frica si disperare auzi ”adevarul” tau momentan, adevarul minciunii ce pare ca te-ar ajuta sa supraviatuiesti, stii tu, stiti voi, mbatca si trantorii bantuitori, haita "precauta" de la stiutorii speriati ce marturisesc ocult-disperati, stiti ”adevarul” ca lumea si crezand in ”adevar”, in parerea din situatia de pericol, cand crezi orice prostie doar sa te vezi scapat, dai tot sa te scape si pe tine pacatul, sa te scape de "moarte", speri ca puieul, ca fiul pacatului si fugi sa te "scapi" la pacatul-tata-dumnezeu, la mamarea-momona nepricepand, uitand si ne mai stiind ca pacatul nu-i bun sa te scape, ca nu-i bun deloc, ca nu-i Dumnezeu ci doar pare bun si se da bun ca un prieten ca sa insele, nu te scapa ci doar pare ca te scapa, defapt el te pierde sigur cu maxima viclenie si ispitire momindu-te sa mergi singur din rau in mai rau. Se arata bun si milos cand iti scapa mandria neumilita dandu-ti la pachet cu scaparea din situatia umilitoare si compromitatoare fara iesire cruzimea invincibila si infailibila a privilegiului, a pilei, a trufiei ca o neghina nebuna plina de cearta justitiara distrugatoare, demonstrandu-ti ca iti scapa ”viata” plina de acuze insanatosindu-te da-ti corupe in acelasi timp iubirea din inima si-ti vinde pofta buna placerilor ei rele potrivite pe placului pacatului, te intinereste sulimenizant si te intareste arogant, adica iti scapa trupul-puterea da-ti pierde sufletul, mila empatica jertfelnic-slujitoare, buna-voire devenind barfa-tarfa, scarba si ura, lehamite, iti scapa sinele jignit "mantuindu"-ti sufletul insa iti distruge definitiv viitorul fericit caci te dezbina de Dumnezeu (de frica chiar acum vrei si te razbuni) si tu nevazand ce faci, ti se pare "scaparea" scapare ca pripitului pilit si nesabuit ce crede ca a gasit solutia pacatului bun la toate cand defapt e ”perfecta” si ”negresita” pura-pierzare, e tzeapa, e invaluire si vrajeala caci tu prin pacat mergi rapid, simplu si risipitor, benevol, voluntar pe cea mai scurta cale rea, eficienta, pagana, te grabesti sa iesi din rau in mai rau vazut si crezut ca mai bine prin pacat adulat. Pare ca poate si ca te scapa de ”moarte”, de "greu" insa te omoara mai rau, facandu-te sa te omori mai tare, dezbinandu-te de Dumnezeu distrugandu-ti Credinta si bagandu-te in sclavie, in munci, in suferinta... si tu te bucuri ca puiul fraier si naiv, amagit, te bucuri de rau vazut ca un bine, ca un viitor profit, scapi de suparare, crezand ca-ti scapi scaparea, joaca, libertatea, viata, pielea, sufletul, ca te insanatosesti si te echilibrezi energetic, ca iti adaugi zile bune ”eliberandu-te” la soare, la zburdare si veselie, in natura, in crama si berarie, crezand ca ai reusit sa scapi frumos de iminenta mortii prin pacat, prin recidiva, cedand sevrajului dureros ca sa-ti faci o ”scapare” dulce placuta si linistitoare, cand tu defapt ”scapand” iti cedezi stapania si vesnicia iesind din Dumnezeu si facandu-te rob pacatului. Asa te scapa pacatul, mereu din rau in mai rau, lepadandu-te, deodata brusc sau pic cu pic, scapandu-te de Dumnezeu ca de un rau si platind bir ca sa-i fi sclav "liber", benevol doar lui, pacatului ca fraierul tzepuit de tot!.. insistand sa-l crezi, hartuindu-te bantuitor si tarator ca sa te rupa acuzand victimele, sa te rupi acuzand si tu, sa lovesti si sa uiti, nepasandu-ti cu evitare, vidanjand cu turbare si scuturare cele scumpe, darurile Dumnezeirii si mergand sa locuiesti ca trantorii n minciuna si deznadejde, infuriat ucigator pe Dumnezeu, fiindu-ti frica si groaza sa te mai ridici, sa vrei sa-ti revi, sa invii, sa te lasi inviat, reparat si facut mai bun de Dumnezeu... preferand sa stai setat, suparat smintit cu fapta suparata din surpare si bucurandu-te smintit ca prostii si nebunii nesuparati pe pacat, ca naivii euforici tzepuiti, ca tzigarii rai si manelisti ce se dau si se vand jmecheri, mari si tari, inseland si spurcand peste tot cu placerea, fumand toata viata umflati, ingamfati pe placul lor in trufia din umbra mortii, in pacatul mandru ce se inmulteste si se instapaneste peste viata si vremelnicia ta, nu poti si atunci gasesti ”solutia” graierului dand sa fii bun si sa faci pe plac pe sinvers, cedand la trantorii bantuitori ce te lingusesc in intimbarbarbar, atingandu-te si lipindu-se de tine ca sa le deschizi si sa-i primesti in sexyclubul select, intimm exclusivist, intrand in haitarmata frustratilor mitomani si luptand cu Dumnezeu ca pacatul sa ti se invesniceasca, sa te mai semeteasca, alintat smintit, inaltandu-te in desert deasupra, mituit si satisfacut ca un berou, ca un bou, inchipuindu-ti ca faci bine... abuzandu-te in miezul tau, locuind in locul tau, trufind cu cinism si obrznicie peste chinurile tale, peste fete, femei si fecioare, insa in ascuns tinandu-te innecat si sufocat dedesubt, inlantuit, legat, sclav nenorocit, in tradare si cadere, in vrajmasie si iata asa ajungi de frica infuriat pe frica si pe generatorii si cauzatorii fricii, pe cauzele si pricinile fricii, confundand fricile si neputincios sa vrei sa-l ajuti sa te ajute la greu, in neputinte... il ajuti sa te ajute sa vrei sa scapi... definitiv de Dumnezeu pentru pacat razbunat. Si unde o sa scapi? Ce o sa faci acolo? Cine crezi ca o sa aiba mila de tine si de sufletul tau pacatos devenit strain si orfan? Oare o sa te odihneasca pacatul palavragiu cu vorba crunta ce te scapa la pacatul maipacat de parca te-ai impacat-pacificator? O sa te ingrijeasca boala? Moartea? Rautatea? Uitarea? Singuratatea? Haita? Turma cea mare a lumii cu pastori platiti? Deci cine o sa te mai iubeasca si cui o sa-i pese de tine si de sufletul tau amarat si intristat? Cine o sa te respecte si o sa te mangaie dandu-ti speranta, incredere, siguranta? Cine o sa te miluiasca primindu-te cu bucurie, cu altruism, cu belshug curat? Cine o sa te viziteze aducandu-ti incurajare, aparare, putere, pace si fericire? Vei fi decat un fugar al iadului cu suflet rau si zbuciumat, scapand de Dumnezeu din iad in iad, din pacat in pacat, din capcana in capcana, din rau in mai rau... pierzandu-te si risipind toata vremea de parca te-ai scapa, de parca te-ai elibera, de parca ai zbura... defapt nu urci, nu zbori ci aluneci si cazi, sari si speri in zadar sa fie bine, sa iasa bine ceea ce traiesti caci tu nu asculti, nu crezi si nu vrei sa te schimbi... nu-ti pasa... ci motzai tarandu-te, abandonand lupta de Credinta, in minciuna si pacat, toata viata, permitandu-ti luxul sa risipesti totul ca bogatul smintit, furios in suparare smintita, nepasator in nesuparare smintita, caruia nu-i pasa ce pierde, ce si cat calca dand, luand, mai luand si potrivindu-se cu pacatul luxos daruitor... pacatos si crud ce striveste si otraveste... impostor travestit neluat in seama si in serios, nesimtind tu pacalit, pericolul cu cutremur, constient de pericolul iminent si ireversibil pe care il aduce. Iar si iar singur sau impreuna cu el faci ispispita crezand ca scapi, ca iesi, ca ajungi! Nu scapi, nu te scapi, nu progresezi, nu te inteleptesti ci faci ispita, te omori, omori, ispitesti, pacatuiesti, lovesti, strici si distrugi, ”scapi” dezbinandu-te de Dumnezeu cu vrere, cu voire vruta motivata furios, cu stiinta sau nestiinta, direct cu obraznicie sau prin pacat cu viclenie, necredinta nevazuta sau desfranare plina de idoli idolite si idoleuri, mari si tari pe placul pe placului tau!.. daca nu poti si nu poti atunci vrei fraierit si mituit mangaindu-te cu pacatul ca trantorii, ”solutia” pe invers, de parca n-ai ceda ci te-ai indreptati si ai vrea... mai ai mai vrea... pile.
Te sperii si te razbuni furios pe frica indraznind rautatea, dezbinandu-te tot mai mult, rupandu-te tot mai mult cu nepasare de Dumnezeu, urand si lepadandu-te tulburat ca de un rau neasteptat ce-ti provoaca doar frica si stress, furie si deranj. Îl vezi cauza fricii, cauza raului iminent si inevitabil, cauza tulburarii, cauza stricarii linistii si pacii tale, armoniei binelui si fericirii, nu-L mai vrei satul de necazuri. Vrei sa scapi de frica acuzand pe cei ce-ti provoaca frica si smintit, confundand fricile, lovesti fix in Dumnezeu, pe Care de frica ar fi trebuit nu sa-L alungi, sa nu-L excluzi, sa nu-L distrugi, sa nu-L urasti ci sa-L asculti, sa-L crezi, sa-L iubesti... si de frica Lui si de frica pacatului... trebuia sa-L urmezi la bine si la greu cu viata ta, in fapte bune de Credinta caci la viata trebuie sa te repare si sa redevi sanatos, credincios... cu viata trebuie sa ramai crestin neipocrit si nefatarnic, luandu-ti crucea cu lepadare de sine, dezlipindu-te de toate averile pacatose si stand chinuit pe crucea rabdarii fata de lume pana la sfarsit... pana la sfarsitul sfarsitului si reinceputul a toate, noi, frumoase si bune, harnice si odihnitoare ca in Rai... facute de Dumnezeu prin Cuvant.
Ai multe perne, ai cosmar... un longhorn horror prin care mos Gerila iti lasa daruri scaparatoare sa-ti faca capul mare.
__________________
Moronc Ek Ulaș înVaț leppăd∈maiL UM EUjU glu( fivrEhoț-șcaUsLEUz∈u=sminț∈E-=nEbUParv∈grozînș∈= pripIS∈xpuUnga+cârâmErid-fugid-logivina-stiEsin∈rEUtU-antisimțidur-lăudobasculaș-trădățol-scopbârf-tUt∈u-trufhus=altvisgrij-strescapoSS-f∈ciUkUxklacUj-ghinorokkciospădosdă-ter∈sUșefhUț-fant∈zis-progr∈xit=victiviclUadicdol t∈iasia∈ picUpic n facinatia gogoș∈rporkd∈luvulps sat∈ plâplaci sascapi d T sal∈faci tlaba mudara poftarmorE-pliktisU c@luatu-droghipocrițU-fakE) sascult iubimca ucemici CuvânteuL si FataTa
Last edited by Moroco; 01.09.2025 at 10:03:45.
|