[Moroco]

Imi pare ca atunci cand auzi Dumnezeu, iar, pe neasteptate parca ai fi impuns cu acul tuturor cosmarurilor si grijilor neputincioase de frica datoriilor, confunzi fricile si te razbuni criminal, smintit, neputincios, urland disperat de parca ti-ai fi vazut pieirea rea, neputinta umilita in necredinta necunoscuta, nesuportand ratarea, nerabdand infricosarea, caderea, indoiala, grija, nemai vrand intamplarea ce te trage in groapa, nemai vrand tarat sa-I dai deloc Lui Dumnezeu ceea ce i s-ar fi cuvenit, victoria, pacea, partea din roade, din profit, din iubire si bunatate, din ascultarea ceruta... mai bine o dai toata cezarului, altora si Lui Dumnezeu ii dai cu flit, catre El nu te sfiesti si-ti permiti luxul sa-ti permiti reactia nervoasa a trufiei infuriate ce-si sarbatoreste ipocrismul indraznind primul ca si Kcain... sa se razbune... gresit, pripit, nu pe pacat ci pe frate.

-auzi iar, auuzi speriat si dilatat confundand fricile,
-te infurii disperand neputincios acuzand criminal,
-esti mare si tare in noaptea mintii,
-dai cu cutitocul, cu toporul, cu drujba,
-strapungi, ciurui, te razbuni
-nu te mai opresti din infipt cutite fara numar si ciuruiala... cu vorbe grele, gloante si dinamite,
-pangaresti, spurci, violezi potrivind la toate gaurile,
-lovesti, ranesti, musamalizezi si profanezi, imputi,
-injuri, urli, blestemi, vinzi vrajeli, tradezi, te "scapi" la haita, la balta,
-poruncesti omorarea sau chinuirea,
-te adulezi ca mare tiran terorist,
-viclenesti, uneltesti, participi complice,
-urasti, smintesti, ispitesti, provoci, strici, distrugi, storci, strivesti,
-minti, negi, te tzepuiesti tzepuind, pismuiesti, te ”scapi” de ispita facand-o engross, practic devi ispititorul... tuturor
-trandavesti cu trantorii bantuitori travestiti, ipocriti, mintind impreuna uniti in minciuna, laudandu-se si mandrindu-se ca impostorii,
-auuuzi iar, simti un concurs nefericit de imprejurari, de coincidente, urlii ghinion, vezi avalanse, strigi sabotaj,
-vrei matrix, agentii si robocopii sa lupte cu fatalitatea, vrei sistem mort, comunistoid sa nu mai simti bantuieli, vraji, blesteme,
-la orice bine normal imediat ceri invers din adanc ca diavolul pacatului ce impune si se vrea deasupra, invartind, inversand, grozavind, huzurind smintit,
-nu-ti convine cum e de la Dumnezeu si rastorni, deraiezi, incurci, insisti, impui pe dos, vrei cu incapatanare si lupti pana crapi sa obtii, te pripesti insa nu cedezi, nu te lasi, mori sa fie cum vrei tu, gresit,
-crezi aiureli, superstitii, barfe, in false minuni si cauzalitati, in sperante desarte cu finaluri fericite, crezi orice, de aia poti ca photzii, puti ca phutii, imputi ca imphutitii... iar... te doare ca nu profiti,
-te antrenezi pentru a fi ceea ce crezi gresit ca sa tooot poti ceea ce n-are niciun rost sa poti, e pierdere de timp in placeri neplacute insa intretii,
-toate le faci si le refaci ca facute nevrotic in sevrajuri reale ca-n vis, ca-n apa, in minte ca-n inchipuire, ca-n abureli cu viteza luminii, in tunet si-n fulgere.... pentru placerea pacatuismului pe placul minciuniunii care si-a gasit fraierii sa faca toate faradelegile slujindu-l tampitii dracoolului, justitiar desfranat si crud, ca-n filme, pe placul placoolului lor... doar ca viata bate filmul.

Cam astea-s vorbele si faptele interioare de suflet... de inima ”buna”... cand dormi cu ochii deschisi asteptand sa vegheze altul in locul tau... tolanit in pileala, deznadajduind sarcastic impotriva Credintei. Cazi... in ceea ce ai sapat.

Nu ma intreb de iertare si aparare ci ma intreb doar cam cum o sa te schimbi si cand???
Sper ca nu din bine in rau si din rau in mai rau pentru pacatul mai pacat spre slava desarta a pacatuismului pacatos infernal.. seful tuturor satanismelor si faradelegilor ce-l slujesc cu viclenie.

Banii n-aduc fericirea ci atrag hotii, pe toti photii imputziti!
Doar iubirea aduce fericirea... Iubirea Lui Dumnezeu.
Iubiti? Iubiti Crezand?..rabdand?..uitand?..

La toata reactia asta reflexa, din interior te minti, te tzepuiesti cu glas de pui de balta, ceri, vrei, catre demoni, catre diavolul "tatuc" ce te bantuie, catre monstrul viclean ce te desfraneaza pe care-l stii ca e rau si sluga la cel rau, zici: "Ia-ma!"... de parca la Dumnezeu e rau si cu Hristos ar fi o puscarie, de parca ti s-ar fi facut mereu rau si esti frustrat, esti chinuit, te ceri la balta, la pacat, de parca satanismul, pacatuismul ar fi de dorit, de parca demonul "tatuc" ar fi bun implinidu-te, crescandu-te, marindu-te, vreti victorii impreuna, vreti sa va faceti pe plac impreuna, va intelegeti de parca ati fi in acord perfect pe orice problema, coabitati, vietuiti, va tainuiti intim-ocult, va bucruati ca nu mai aveti ce rabda din moment ce ati abandonat, ati pierdut, v-ati dat deznadejdii, ati gasit solutia "pacii" prin cadere, prin facerea ispitelor, prin razbunare pe credinta, pe speranta, pe nadejde, pe Dumnezeu, vreti sa luati atitudine, sa va descatusati si sa fiti rai, va dezlantuiti fiind capabili de rau si facand raul, daca nimeni nu indrazneste si se tot calculeaza, se analizeaza, se judeca, daca dosarul si problema e in lucru, voi economisiti timp, va ridicati sa vreti sa faceti ceva, pierdeti cu buna stiinta, cu voia, cu deasila, vreti sa distrugeti, vreti sa omorati ca sa impliniti "solutia", sa gasiti "pacea", sa nu mai fie stresul problemelor, grijilor, teroarea, amenintarea, stresul si frica de lupta, de rabdare, obligatia de nepacatuire, de veghe, pur si simplu va ridicati sa va razbunati pe Dumnezeu cu rau ca pe un rau facand ceea ce nu e de facut, avand impresia ca faceti dreptate, e dreptatea smintita, gresita, nu vreti sa vedeti si sa pricepeti ca faceti rau pe nedrept si aduceti "linistea" trista de dupa furtuna, de dupa infrangere, linistea mortii de dupa calamitate caci ati "invins"binele pentru deznadejde, pentru castigul minciunii si pacatului.

"Ia-ma!"... asta cere si vrea puiul smintit, puiul placerilor si poftelor, cedand sa faca pe plac insistentilor care cer tradare, crima, asta doreste si face puiul destarcarilor poftind care vede in diavol un salvator, un eliberator din temnita Credintei, din temnita ascultarii si rabdarii, din razboiul cu pacatul, cu minciuna cu neascultarea... cere, vrea cu glas "nevinovat" simtind si crezand sarmanul pui nebun naiv ca va fi bine, alegandu-si iadul, pieirea, "pacea" pierzarii si singuratatii, victoria pe sfinvers, lepadarea, plecarea, dezbinarea de Dumnezeu. Nu stie ce cere, nu stie ce vrea, nu stie ce zice si ce face... saracul pui de balta, pui de suflet cazut in miere, in piere, speriat de pierzare si de griji se sinucide sa faca "bine" dandu-se pacatului, mortii, blestemului, prostiei, se da tatucului diavol cerand sa-l ia, vrand sa-l scape dracool, vrand sa fie in vesnicie impreuna, mintind ca tot ce tinea de Dumnezeu a fost rau si e rau, cere "libertate", cere "scapare", cere "victorie", cere deznadejdea si abandonul, cere pierzarea si cedarea, cere bucuria minciuniunii tradand si tzepuindu-se in cunostinta de cauza, stiind ca se da pierzarii ca prostul nesabuit.

Nu sti cum sa reactionezi la asa glas "bun" de copil tampit, bun de fraier ce iese din tine, la asa pofta "buna", la asa dorinta "fericita"... iti vine sa-ti fie mila si sa te iei dupa el ca sa nu mai sufere si sa te dai asa cum iti cere, cum ii cere satanei sa-l ia, parca iti vine sa-i faci pe plac, parca ai merge pe mana lui, pe glasul piuilui smintit, pui de balta, pui de om, pui de fraier, pui tzepuit sa vrea sa se autodistruga, ce vrea sa se tzepuiasca... devenit suparat, devenit cersetor, mare marturisitor de minciuni prin sentimente, prin zeama din sine, simtindu-se de la atatea boli si chinuri istovit, obosit, cere scapare si odihna, vrea din lac in put, din bine in rau si din rau in mai rau cu o inconstienta si "nevinovatie" naiva de cartea recordurilor. E puiul cel mai ipocrit de tatuc cel mai ipocrit, ipocritii fara gresala, perfecti in ipocrism. Ajungi de n-ai incotro si te tzepuiesti la maxim cu autotzepuirea lui incat te dai pana la urma, n-ai ce sa-i faci, te dai pierzarii si cazi de-a stanga lui Dumnezeu, ca prostul, ca nenorocitul ce-si cauta pierzarea.... iti place pe undeva si tie sa te autotzepuiesti, pierzi ca sa te poti da victima vrednica, ca razboinicul nonconformist, excentric, marele luptator ce-si cauta infrangerea, vrea sa-si planga de mila pierzand ca cei ce cad in intuneric, in nebunie, in durere fara iesire. Nu-i pasa ca-si alege despartirea, dezbinarea, uitarea, lasitatea, tristetea, frica, rusinea, penibilul. Nu poate sa spuna nu. Nu poate sa infrunte greutatile. Ii e lene si dormind in trandavie duhovniceasca, nu stie ce face, nu stie ca face ceva groaznic si abominabil... isi alege ca hinotizat de reclame, de happyend, raul, infernul, pacatul, minciuna... pe veci. Si se mai si razbuna... se razbuna ca din reflex, se infurie si se razbuna raului cu rau ori de cate ori se iveste prilejul, nu se mai sfieste ci s-a dat pe brazda si se razbuna incontinuu decum ii apare cosmarul... se sacrifica spunand mortii, spunand pacatului "Ia-ma!"... si loveste.

Atata prostie si naivitate ar fi de ras daca n-ar fi de plans... daca n-ar fi horror si de cosmar... si asta e ispita din inima din sufletul omului... fiul pacatului, razboinicul pierzarii, puiul risipitor... o tragedie ce pare comedie. Unii inteleg, plang cu lacrimi, altora le-a secat si privesc impietriti, nesimtiti, asteptand derularea evenimentelor cu ingrijorare precauta.

Doamne iarta-ne, Doamne scapa-ne de glasul pacatului ucigator ce dezbina pe vecie!.. ce se travesteste in supararea din pui... ca sa nu mai spuna "Ia-ma!" nimanui.